Dacă…

De Rudyard Kippling

De poţi să nu-ţi pierzi mintea atunci când toţi în jurul tău şi-o pierdut pe-a lor, găsindu-ţi ţie vină,

De poţi atunci când toţi te cred nedemn şi rău, să nu îţi pierzi nici o clipă încrederea în tine,

De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea,

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea, să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi,

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,

De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării,

De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine, răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine, să-l reclădeşti, cu ardoarea  fierbinte din trecut,

Şi de poţi risca pe-o carte întreaga ta avere, şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

Şi atunci fără a scoate o vorbă de durere să-ncepi agoniseala, cu calm de la-nceput,

Şi dacă corpul tău uzat şi obosit, îl vei putea forţa să mai slujească încă,

Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel, să stea peste vreme, aşa cum stă o stâncă,

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi de te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa.

De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă,

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă poţi să umpli minutul trecător,

Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,

Al tău, va fi pământul cu bunurile toate,

Şi ceea ce-i mai mult, chiar să ştii

VEI FI UN OM!

PS> Spor în toate cele bune!

Sursa: acest text circulă, în diferite forme,  în spaţiul, virtual!