Predică la Buna Vestire


„Iată vei lua in pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca I, 31).

Era în timpul domniei Cezarului August, când ostaşii -romani patrulau şi jefuiau pământul Ţării Sfinte, când poporul lui Israel mocnea de ură împotriva cotropitorilor străini care le răpiseră libertatea.

Se aştepta din zi în zi ca cineva să-i anunţe că prima veste bună făcută de Dumnezeu omenirii se împlineşte acum, că cerul a găsit timpul potrivit pentru a-l ridica pe om de la moarte la viaţă.

Astăzi prorocia făcută de Isaia cu o sută de ani în urmă prin cuvintele : „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanoil” (7, 14) se împlineşte. În decursul istoriei omenirea a primit multe veşti însemnate, dar cea mai frumoasă şi mai importantă veste pe care a primit-o vreodată, nu este alta decât aceea pe care o primeşte astăzi din cer, de la Dumnezeu, prin îngerul Gavriil. Prăznuim   astăzi   sărbătoarea care ne aduce aminte de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omenirea căzută în păcat. într-o lume in care omenirea se complăcea în cele mai   oribile   păcate, într-o lume în care cele zece porunci ale Decalogului erau nesocotite, îngerul Gavriil e trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaret la Fecioara Maria al cărei suflet era candelă   de   lumină,   ca   o   grădină   de   pace   şi binecuvântare. Intrând la Sfânta Fecioară a zis :  „Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul   este   cu   Tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca I, 29). La nedumerirea Mariei, arhanghelul completează : „Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri”   (Luca I,   35).  Stăpânită   de   dublul   moment  al smereniei şi al dorinţei arzătoare de a împlini voia lui Dumnezeu, Maria îi răspunde:  „Fie mie după cuvântul tău”.

Fericit de acest asentiment, arhanghelul pleacă şi îndată are loc taina cea mare şi mai presus de fire a zămislirii Fiului   lui   Dumnezeu   sub   umbrirea   Duhului Sfânt.

Astfel, Fiul lui Dumnezeu născut   din   veşnicie   din Tatăl ia trup omenesc din Sfânta Fecioară pentru a sălăşlui între noi.

Dar ce însemnătate are Bunavestire în cadrul istoriei mântuirii noastre şi ce semnifică ea pentru creştinii de astăzi ?

Ca punct de plecare, istoria mântuirii începe prin făgăduinţa   făcută imediat   după căderea   făcută   primilor oameni în păcat, căci la izgonirea din rai, Dumnezeu a făgăduit   mântuirea prin sămânţa femeii : „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei ; aceasta îţi va zdrobi capul iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facere 3, 15). Fiecare, primii oameni n-au înţeles sensul adânc al acestor cuvinte, dar acestea au fost cunoscute treptat, prin profeţiile mesianice. Aşa se face că la plinirea vremii, când omenirea era conştientă de neputinţa de a se mântui singură, fără ajutorul lui Dumnezeu, aceasta să implore ajutorul lui Dumnezeu din adâncul sufletului.

Plinirea vremii de care se vorbeşte adeseori, coincide cu Bunavestire. În momentul tensiunii supreme în aşteptarea mântuirii, Dumnezeu satisface această aşteptare, prin împlinirea făgăduinţei unui Mântuitor. Cu Bunavestire începe etapa cea mai importantă din istoria mântuirii : trecerea de la făgăduinţă şi pregătire, la realizare. Ca atare Bunavestire este începutul mântuirii noastre, în sensul că prin întruparea Fiului lui Dumnezeu care se face Fiul Fecioarei, i se oferă posibilitatea mântuirii şi desăvârşirii. De aceea, pe drept cuvânt o putem numi cea mai mare veste din istoria mântuirii omenirii. O dată cu ea începe divinizarea pământului. Fiul lui Dumnezeu luând fire omenească, ca şi a noastră a tuturor, Iisus Hristos este omul cel adevărat, care a venit în lume ca pe toţi să ne facă oameni adevăraţi. Iisus Hristos se coboară mai adânc decât oricine în intimitatea noastră, se identifică cu toate durerile noastre şi ia asupra sa toate poverile noastre.

Sărbătoarea Buneivestiri ne cheamă să fim slujitori ai omenilor, să sprijinim activ toate acţiunile de îmbunatatire a vieţii, a condiţiilor de trai şi sa le facem  cât mai corespunzătoare  demnităţii umane.

Aşa precum Maica Domnului şi-a daruit toată fiinţa lui Dumnezeu, tot aşa să ascultăm şi noi chemarea lui Dumnezeu, de a sprijini nevoile şi aspiraţiile lumii pentru ca omul să se poată realiza şi să-şi poată   împlini menirea.. În acest sens, trebuie să ne dăm seama de puterea purităţii în a face să se nască divinul   în   noi.   Nu putem   actualiza   în noi   chipul       Mântuitorului şi al Maicii Sale decât în puritate şi desăvârşire morală. De aceea, chemarea   imediată   a Buneivestiri este ca prin pocăinţă sinceră   şi   deplină   să   ne apropiem de Sfântul   Potir   spre   a   ne   împărtăşi   după cuviinţă cu trupul şi sângele Domnului în Sfânta Taină a  Cuminecăturii.  Când ne vom împărtăşi  cu vrednicie, vom fi purtători  de Hristos şi vom putea  spune :  “Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru mine”.Amin.

Spor în toate cele bune!

Sursa text: Pr. Dr. O. Pop

Sursă imagine: aici

This entry was posted in Predici and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Spune ce părere ai

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s