La Mulţi Ani…Andrei şi Andreea…

Pentru că din punct de vedere litugic am intrat deja în ziua de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei vreau să urez celor care îi poartă numele tot binele din lume. Fie ca, pentru rugăciunile Apostolului Românilor, Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, pace sufletească şi să vă facă părtaşi unui colţişor de Rai.

Întru Mulţi, Fericiţi şi Binecuvântaţi Ani!

Şi cum se practică în lumea modernă am şi o “dedicaţie” pentru voi şi nu numai…

Vizionare plăcută:

Dacă sunteţi interesaţi despre ultimele ipoteze privind activitatea Sf. Ap. Andrei în Sciţia daţi click aici

Spor în toate cele bune!

Update 30.11.2009: Pentru mine e o zi specială! Am mai spus-o şi o repet îmi este drag  Sf. Andrei, nu numai pentru că îi port numele ci şi pentru că “îl simt” aproape de mine… şi nu e nimic “paranormal” în asta, nu înseamnă că am cine ştie ce vedeni sau descoperiri, ci e un doar un sentimenet plăcut, care m-a însoţit toată viaţa şi care în ziua de 30 a lunii noiembrie este mai puternic decât în restul anului. LA MULŢI ANI, încă o dată pentru cei care poartă numele Sf.Ap. Andrei!

Ultimele ipoteze: Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!

Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

Imitarea în muzica psaltică românească

Secole de-a rândul muzica bisericescă bizantină, a înfrumuseţat cultul divin al Bisericii Ortodoxe, însoţind textul liturgic ca un veşmânt de mare preţ şi ridicând inimile şi minţile rugătorilor creştini-ortodocşi la tainele Cerului.

Când vorbim despre muzica psaltică trebuie să avem în vedere faptul că nu vorbim despre un simplu sistem de notaţie ci vorbim despre un sistem complex care exprimă o spiritualitate- cea ortodoxă.[1]

Deşi existenţa unei tradiţii în interpretarea muzicii psaltice pe teritoriul ţării noastre este de necontestat, totuşi, „seceta” care a caracterizat evoluţia muzicii psaltice în perioada comunistă şi-a spus cuvântul, lăsând urme adânci.

Predica la Duminica a 24 -a după Rusalii. (Învierea ficei lui Iair) Credinţa tămăduitoare

Două minuni mari ne pune în faţă Sf. Evanghelie care s-a citit azi. Iisus este chemat în casa mai marelui sinagogii, Iair, a cărui fiică, de 12 ani, era pe moarte. Pe drum, mulţimea se îmbulzea în jurul lui Iisus.

O femeie, suferind de o boală grea, care “cheltuise cu doctorii toată avuţia sa şi nici de la unul n-a putut să se vindece”, s-a apropiat de Iisus pe la spate şi “s-a atins de poala hainei Lui şi în aceeaşi clipă a încetat curgerea sângelui ei”. Femeia ar fi dorit, desigur, ca atât boala cât şi vindecarea ei să rămână necunoscute de oameni, dar Iisus a simţit că s-a săvârşit minunea şi a vrut să o vădească pentru a ne da tuturora o frumoasă pildă de credinţă. “Cine, oare, s-a atins de Mine?”. Nimeni nu răspunse, iar Petru grăi: “Învăţătorule, mulţimile te împresoară şi se îmbulzesc şi Tu spui: Cine este care s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am cunoscut puterea care a ieşit din Mine. Iar văzând femeia că nu s-a putut tăinui, a venit tremurând şi căzând înaintea Lui a spus pentru ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar Iisus i-a zis ei: Îndrăzneşte fiică; credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace”.

Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii. Vindecarea omului stăpânit de demon

Evanghelistul Luca ne istoriseşte, prin pericopa evanghelică de astăzi,zguduitoarea minune cu vindecarea demonizatului din Gadara. Gadarenii, sau Gherghesenii, erau un popor care locuia în ţinutul dinspre răsărit de Iordan, deosebit de iudei. Îndeletnicirea lor, creşterea porcilor, cu totul străină iudeilor, îi arată a fi de alt neam.

Domnul Iisus Hristos a venit în aceste părţi date uitării de cârmuire şi lăsate în afară de lumina oricărei bune propovăduiri, ca să binevestească şi acestora Evanghelia. Şi cum a sosit, “l-a întâmpinat un om din cetate care era stăpânit de un demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci în peşterile de îngropăciune” (Luca 8, 27). Văzându-l pe Iisus, demonul a răcnit şi a căzut înaintea Lui şi cu glas puternic a strigat: “Ce ai cu mine Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, rogu-Te nu mă chinui”. Din aceste cuvinte observăm că stăpânirea demonului asupra nefericitului om era atât de puternică şi deplină, încât el se folosea de glasul lui, ca şi cum ar fi fost una cu el.

Predică la Duminica a XX-a după Rusalii. Învierea fiului văduvei din Nain

Între minunile săvârşite de Domnul nostru Iisus Hristos spre a dovediputerea Sa dumnezeiască, cele mai mari şi mai înfricoşătoare sunt, de bună seamă, învierile din morţi. Un om care revine la viaţă este tot ce poate uimi mai mult pe oameni. Despre o astfel de minune este vorba şi în Sfânta Evanghelie a duminicii de astăzi.

Sf. Evanghelist Luca ne spune că Iisus, după ce a vindecat pe sluga sutaşului păgân şi a lăudat credinţa acestuia (Luca 7, 9), a doua zi s-a îndreptat către o cetate ce se numea Nain. “Cu el împreună mergeau ucenicii Lui şi mult popor”. Iar când s-a apropiat de “porţile cetăţii iată scoteau pe un mort, singurul fiu al maicii sale, şi ea era văduvă; şi popor mult din cetate era cu dânsa”. O văduvă îşi petrecea la groapă pe unicul său fiu, sfâşiată de durere şi însoţită de părerile de rău ale celor de faţă.

Acatistul Potirul Nesecat

Depăşirea unei dependenţe este o luptă spirituală, psihologică şi morală… cu cât persoana dependentă va încerca să “facă ordine” în toate aceste trei aspecte ale vieţii sale, cu atât şansa ei de a dobândi o viaţă nouă va creşte…

Pentru cei care duc şi lupta spitiruală (dependenţi, familiile sau prietenii lor):

click aici> Acatistul Potirul Nesecat

Sursă imagine: http://www.centrulsfnicolae.mmb.ro/index.html

Spor în toate cele bune!

PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPÃ PAŞTI EVANGHELIA DESPRE VINDECAREA MINUNATĂ A ORBULUI DIN NAŞTERE!

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (cf. Psalm 76:13,14). Nu sunt ochi care să vadă toate aceste minuni, nici limbă care să le poată număra, nici minte care să le înţeleagă.

Ochii au văzut; ei au văzut şi au sfârşit în moarte. Limba a numărat şi şi-a pierdut graiul. Mintea a cugetat şi a fost cuprinsă de uitare. Cine poate cunoaşte minunile, fără să cunoască pe Făcătorul de minuni? Şi cine poate să-L vadă pe Făcătorul de minuni şi să rămână viu?

De ce se dezleagă la peşte în perioada Penticostarului?

Miercurea şi vinerea, în perioada Penticostarului (cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor – prima după Rusalii), este „dezlegare la peşte“. Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată şi introdusă în mai toate calendarele bisericeşti, începând din acest an. Lămuririle tipiconale indicate în „Rânduielile bisericeşti“, precum şi celelalte menţiuni (ca de pildă, „dezlegările la peşte“) din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă.

Cum să îţi distrugi copilul!

Cum să îl … distrugeti, în mod eficient, pe copilul vostru!

• Încă de când este mic, să nu îi refuzati absolut nimic. Dati-i orice îsi doreste, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creste si va crede că toti îi sunt datori cu toate si că are numai drepturi.
• Când va începe să vorbească urât si să ocărască, voi să râdeti. Astfel îl veti face să înteleagă că este foarte “destept”!
• Nu îi spuneti niciodată: “Aceasta este o faptă rea!” Asa spun numai cei cu conceptii învechite. Când mai târziu va creste si va întâlni greutătile vietii sau ceva rău i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăteste.
• Să adunati voi, ceea ce el aruncă încolo si încoace – cărti, haine, pantofi …­Să nu îi spuneti niciodată: “Adună-le, pune-le la loc!” Astfel va crede că mama este roaba sa, si că pentru toate sunt responsabili ceilalti.
• Lăsati-l să vadă orice (mai ales la televizor) si să citească de toate, fără să îl îndrumati niciodată. Copilul vostru este genial si stie să facă distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vastă!

SPIRITUALITATEA SI CULTURA ROMANEASCA IN LUMINA CREDINTEI ORTODOXE

Tema enuntata in acest titlu e prea vasta ca sa fie infatisata in toata bogatia ei. De aceea, o vom schita doar prin cateva exemplificari.

1. Vom lua mai intai un exemplu din folclorul poporului roman. Si anume, tema sacrificiului din legenda manastirii Arges. Cand a fost prezentata aceasta tema la Simpozionul sud-est european de la Heidelberg din septembrie 1976, un benedictin maghiar a remarcat ca, desi tema sacrificiului e prezenta in creatia folclorica a mai tuturor popoarelor din sud-estul european si chiar si a altor popoare, numai la poporul roman tema sacrificiului e pusa in legatura cu o biserica, mai precis cu o manastire. La toate celelalte popoare e pusa in legatura cu un pod, sau cu alta constructie. La fel, a observat el, numai la poporul roman jertfitorul se preface intr-o fantana din care isi astampara setea sau isi reinnoiesc puterea de viata trecatorii. Astfel, in gandirea poporului roman cladirea unei biserici (sau mai precis a unei manastiri) si saparea unei fantani sunt cele mai nobile si mai generoase realizari si tocmai prin aceasta sunt legate de o jertfa sau de o totala depasire de sine a celui ce le da fiinta.

Evanghelia Duminicii a V-a după Paşti!

Ioan 4:5-42

Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?

A fi sau a nu fi creştin? Asta-i întrebarea!

Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru ca vad pe multi crestini ca duc dupa botez o viata mai pacatoasa decît cei nebotezati, ca nu se vede nici un semn în viata lor ca sînt crestini. De aceea nici în oras, nici în biserica nu poti sti degraba cine-i credincios si cine-i necredincios, afara doar de ai sta în timpul împartasirii cu sfintele taine, ca sa vezi cine iese afara si cine ramîne sa se împartaseasca. Si-ar trebui sa cunoastem pe credinciosi nu dupa locul în care se gasesc, ci dupa viata lor. Marile dregatorii lumesti le recunoastem dupa insignele purtate de oameni; calitatea noastra de crestini însa trebuie s-o cunoastem dupa sufletul nostru. Crestinul trebuie sa se arate crestin nu numai dupa darul pe care-l aduce la altar, ci si dupa viata noua pe care o duce; trebuie sa fie lumina lumii (Matei 5,14) si sarea pamîntului (Matei 5,13). Dar cînd nici pe tine nu te luminezi, nici nu-ti micsorezi putreziciunea, de unde sa stiu ca esti crestin? Ca te-ai botezat?

Cuvântul ierarhului: Popor român, te vindecă Iisus Hristos! Ridică-te şi umblă!

Luni, 11 Mai 2009

IPS Teofan

Mitropolitul Moldovei

şi Bucovinei

Se tot spune că presa a devenit la noi, ca în întreaga lume, o putere dominantă. Ea te urcă, ea te coboară. Depinde cine este în spatele ei, ce viziune politică, economică sau religioasă are. Depinde, de asemenea, de starea naţiunii, a unui segment uman, a unei persoane, a Bisericii etc., realităţi care fac obiectul descrierii presei. Presa exagerează de multe ori, prezintă lucrurile negative cel mai adesea, adică păcătuieşte prin omisiune, dar punctul de pornire al analizei este, totuşi, real. Presa este, la noi, ca starea întregii naţiuni, într-un proces supus „durerilor naşterii“. Va mai trece ceva timp, probabil, până la a diminua la maximum comentariul omului de presă, iar conţinutul articolului de presă să cuprindă în exclusivitate, sau aproape, doar evenimentul ca atare, fundamentat pe dovezi indubitabile.

Omul fără rădăcini

Pentru cei interesaţi de subiect… e nevoie de timp pentru lectură dar… merită!

[extras din vol. Ştìintă si teologie. Preliminarii pentru dialog, XXI: Eonul dogmatic, 2001, pp. 291-300]

Omul fără rădăcini

Dumitru Popescu

Există voci care cer insistent Bisericii sa tină pasul cu direcţiile culturii vremii si sa se modernizeze, pentru a deveni mai activă si pentru a răspunde aşteptărilor societăţii secularizate. Oricum, este o evidentă că alături de cultura românească tradiţională, de inspiraţie creştina, ortodoxă, astăzi există o cultura secularizată, de origine luminista, care confruntă Biserica şi misiunea ei.

Suntem de acord că luminismul a contribuit la progresul fără precedent al ştiinţei contemporane si a dat naştere civilizaţiei moderne, prospere, spre care aspira numeroase popoare. Orice cultura are si aspecte pozitive. Dar de aici şi pana la a cere Bisericii sa se modernizeze este o distantă ca de la pământ la cer, fiindcă modernitatea adusa de luminism implica aspecte care intra în contradicţie fondamentală cu voia lui Dumnezeu, descoperită în Hristos si consemnată în Sfânta Scriptură.