Dependenţa / Codependenţa

IMPORTANT!

Te invit ca pe acestă pagină să așterni gândurile sau de ce nu povestea/mărturia ta în legătură cu: dependența sau codependența!

De asemenea dacă ai orice fel de întrebare (nelămurire, recomandare etc.) referitoare la acest subiect simte-te liber să o așterni în scris printr-un comentariu. În măsura în care experiența mea din domeniul adicțiilor mă va ajuta, voi răspunde…

Dependenţa şi Codependenţa

Sunt două BOLI care afectează din plin societatea în care trăim. Fie că este vorba de dependenţa de alcool, de cafea, ţigări, de marihuana, cocaină (droguri legale sau ilegale), de internet, de cumpărături, de “blogging” sau de orice alt sentiment, persoană sau lucru, toate se află în mijlocul nostru şi ne afectează mai mult decât ne putem imagina. Suntem fiecare robiţi de ceva, şi,  fie că recunoaştem fie că nu recunoaştem, ne place. Ne place să fim robiţi pentru a nu ne confrunta cu noi înşine. Pentru a nu intra în adâncul fiinţei noastre şi pentru a nu desoperi acele lucruri întunecate pe care toată viaţa ne-am chinuit să le ţinem ascunse.

Codependenţa? Din punctul meu de vedere e mai gravă decât dependenţa pentru că este mult mai perfidă, mai ascunsă, mai greu de sesizat. Dacă în cazul unei dependenţe efectele sunt  vizibile, în cazul codependenţei este cu totul altceva. Ce este de fapt codependenţa? Este un set se trăsături de caracter, de comportamente, de sentimente de “stări de a fi”  pe care o persoană le dobândeşte în mod involuntar, pe care şi le însuşeşte ca fiind normale şi parte integrantă a propriei existenţe atunci când trăieşte într-un mediu neechilibrat (voi reveni asupra subiectului)…

Ce cauzează codependenţa? Dacă cineva a avut în familie o persoană dependentă de un drog oarecare (iar în ţara nostră cel mai răspândit e alcoolul), dacă a  avut părinţi supra-posesivi sau din contra neglijenţi etc., toate acestea determină imposibilitatea unei maturizări emoţionale. Din această pricină atunci când în viaţă apare o situaţie de criză persoana respectivă nu va şti cum să îi facă faţă. E ca şi cum omul nu ar avea scutul său protector format pentru a-l apăra şi astfel de cele mai multe ori apelează la un scut extern. Şi ce scut extern poate fi mai eficient decât un drog oarecare? Un scut care te face să uiţi de probleme, de sentimente, de frustrări, să le ascunzi bine de tot în cotloanele sufletului şi să nu le permiţi să iasă afară. Un scut care aparent te protejează dar care de fapt îţi distruge viaţa. De aceea drumul de la codependenţă la dependenţă este foarte scurt, barierea care le separă nu este foarte înaltă şi poate fi uşor trecută.

Articole despre codependență de pe blogul prosanthropos.

1.Teste online pentru dependenţa de alcool şi codependenţă

2.De ce am minţit tot timpul…

3.Caracteristicile persoanelor codependente (I)

4.Caracteristicile persoanelor codependente (II)

5.Iubirea: de la echilibru la dezechilibru (partea I), (partea a II -a), (partea a III – a)

LITERATURĂ DE SPECIALITATE

1. BIG BOOK sau MAREA CARTE A  ALCOOLICILOR  ANONIMI - Cartea de căpătâi a comunităţilor AA (Alcoolicii Anonimi) din întreaga lume.

2. LABIRINTUL CODEPENDENŢEI - O carte foarte importantă pentru membrii familiei unei persoane dependente.

3.ÎNŢELEGEREA ŞI TATAREA ALCOOLISMULUI – Prezentare realizată de Doctorul Michael Herkov, specialist în adictologie.

4. CUM TRATĂM ALCOOLISMUL - Carte scrisă de domnul Frantz Floyd, coordonatorul Programului Sf. Dimitrie din Cluj.

5. PAŞII TRANSFORMĂRII- traducerea cărţii Părintelui Meletios Weber, ce pune la îndemnă o perspectivă ortodoxă asupra Programului celor 12 Paşi (Modelul Minessota de tratament al alcoolismului).

6. PROGRAMUL PENTRU PAROHII AL CENTRULUI SF. DIMITRIE (INFORMARE ŞI CONSILIERE)

7. PENTRU FAMILIE - sfaturi pentru membrii familiei, rude sau prieteni ai alcoolicilor

ALCOOLISMUL: BOALĂ A SUFLETULUI!

Mai presus de a fi o boală biologică, psihologică sau socială (voi reveni asupra fiecărui aspect), cred că alcoolismul este o boală a sufletului. Deşi este imaterial, spiritual, sufletul “doare”. Câţi dintre noi nu simt un gol existenţial? Câţi nu simt că ceva lipseşte deşi poate au tot ce le trebuie? Golul acesta este “strigătul” sufletului care atrage atenţia că ceva nu funcţionează aşa cum ar fi bine, că undeva exită o lipsă. De cele mai multe ori cădem într-o capcană şi încercăm să umplem un gol spiritual cu ceva material. Însă nu fucţionează! În nici un caz materia nu va putea împlini, desăvârşi sufletul. Pentru asta este nevoie tot de un “petec” duhovnicesc (dar asta este altă discuţie). De aici şi dependenţele de tot felul. Este însă un cerc vicios. Cu cât îi dăm sufletului mai multă “materie” cu atât el va fi mai bolnav şi cu atât va protesta mai mult, cu cât va protesta mai mult cu atât vom încerca să îl liniştim mai mult cu şi mai multă “materie”.  Ca să dăm un nume acestei materii să îi spunem “alcool”, deşi poate purta mult mai multe nume pe care le încadrăm în termenul de “dependenţe”.

Câte persoane nu cad pradă dependenţei de alcool (alcoolismului), căci alcool nu alege? Câte persoane nu se apucă de băut dint-o dată (aparent inexplicabil) şi se lansează pe un topogan ce îi duce la distrugere fiinţială? Am spus aparent inexplicabil pentru că la o analiză mai atentă factorii determinanţi pot fi descoperiţi, şi de cele mai multe ori trebuie căutaţi în copilărie şi mai ales în relaţia cu părinţii.

Mărturie:

Pasul I: Nu mă pregătesc pentru eşec

Pentru mulţi ani nu am crezut că ar exista ceva asupra căruia să fiu neputincioasă în mica mea lume. Credeam că nu trebuia decât să mă străduiesc mai mult sau să mă organizez mai bine pentru a controla orice s-ar ivi.

În viaţa mea alături de alcoolici, am încercat multe tehnici noi pentru a-i ţine sub control. Scopul meu era acela de a păstra ordinea- sau cel puţin să pară ordonat, logic şi responsabil. Am devenit foarte eficientă.

Îninte de a descoperi Al-anon, trecuseră mai mulţi ani în care observasem cât de lipsite de roade sunt eforturile mele; am simţit asta ca un eşec foarte mare. Acum îmi dau seama că am fost pregătită să primesc mesajul recuperării atunci când am putut în sfârşit să îmi recunosc eşecul- lipsa mea de putere asupra celorlalţi şi asupra bolii alcoolismului.

Cand am ajuns în program viaţa mea nu părea ieşită de sub control deoarece eu eram aceea care ţinea familia unită, căreia îi păsa de toată lume şi care păstra imaginea unei uniri fericite. Dar atunci când am reuşit să recunosc cât de lipsită de control devenise viaţa mea, am devenit mai deschisă în a-mi privi propria viaţa şi propria persoană într-un mod diferit.

Am învăţat că noi toţi suntem aici pentru că am eşuat în încercarea de a ne controla vieţile. Şi pentru mine a fost o uşurare foarte mare aceea că nu trebuia să contolez viaţa nimănui. În schimb trebuia să mă concentrez în a-mi coordona propria viaţă.

Este încă o încercare pentru mine să îi las pe ceilalţi să se ocupe singuri de propriile vieţi.

Text tradus din revista “The Forum” (revista oficiala a grupurilor Al-Anon SUA).

Spor în toate cele bune!

TESTE ONLINE