Arhivele jurnalului
Dependenţa de persoană (2)
Oamenii aflaţi în relaţi adictive (dependenţa de persoană/ă) prezintă mai multe sau mai puţine din următoarele caracteristici. În general ei:
- se simt adesea mistuiţi
- au dificultăţi în stabilirea graniţelor Eului
- au tendinţe masochiste
- renunţă cu greu
- se tem de riscuri, schimbări şi necunoscut
- experimentează o creştere individuală insuficientă
- au dificultăţi în exprimarea intimităţii reale
- joacă jocuri psihologice
- dăruiesc pentru a primi ceva în schimb
- încearcă să îi schimbe pe ceilalţi
- au nevoie de ceilalţi pentru a se simţi împliniţi
- caută soluţii în afara lor
- ptretind şi aşteapă dragoste necondiţionată
- refuză sau abuză de implicare
- aşteaptă de la alţii recunoaştere şi apreciere
- se tem să fie abandonaţi când au loc despărţiri de rutină
- recreează sentimente negative familiare
- îşi doresc apropierea, deşi se tem de ea
- înceracă să repare sentimentele celorlalţi
- joacă jocuri de putere
Numai dacă am avea curajul să recunoaştem care din acestea ni se potrivesc… aşa am putea pune un nou început vieţilor noastre, dar pentru asta e nevoie de mult curaj, sinceritate şi ajutor de la Dumnezeu…
Sursă text: “Dragoste sau dependenţă?” de Brenda Schaeffer
Sursă imagine: http://www.freedigitalphotos.net
Spor în toate cele bune!
Vezi şi:
Totul mi se cuvine numai mie!
Adesea gândim aşa! Fie că ne dăm seama sau nu, avem tendinţa acesta de a ne considera “măsura tuturor lucrurilor”. Ea este extrem de vizibilă mai ales la copiii. Am avut cu toţii ocazia să vedem cât de posesivi pot fi copii uneori, cât de abil îşi cer drepturile (un copil făcând o criză de iserie în faţa unei vitrine pentru că mama nu doreşte să îi cumpere ce vrea EL, este o imagine des întâlnită în viaţa de zi cu zi)… Maturizarea şi echilibrul emoţional ar trebui să pună capăt acestei înclinaţii însă adesori (din diferite motive) acest lucuru nu se întâmplă, şi a ajungem să maturi fizic dar “copii” în ceea ce priveşte latura noastră emoţională. Aşa cum este firesc ducem acest bagaj egoist şi egocentric în relaţiile noastre. Credem că dragostea noastră (mai mult sau mai puţin “sănătoasă”) pentru “sufletul pereche” va rezolva toate problemele… Cerem mai mult decât oferim şi avem o mulţime de aşteptări şi/sau pretenţii… Câţi dintre noi nu am pornit la drum într-o relaţie, deşi existau anumite lucruri pe care nu le agream la viitorul/rea partener/ă, cu gândul că în timp se va schimba sau că îl/o vom face noi cumva să se schimbe? Cât ne-am înşelat! Ce idee nebună! Abia reuşim să schimbăm ceva la noi, sau să ne controlăm propiile porniri şi avem pretenţia să îl schimbăm pe cel de lângă noi! Normal! Noi suntem măsura tuturor lucrurilor, nu?! “Totul mi se cuvine numai mie”> un gând pe cât de subtil, de greu perceptibil, pe atât de distrugător!
Spor în toate cele bune!
Vezi şi :
20 de reguli pentru o viaţă mai bună
Dependenţa de persoană…
Un tip de dependenţă foarte subtil deoarece de foarte multe ori este confundată cu dragostea şi nu cu orice fel de dragoste ci cu dragostea adevărată.
De ce dependenţă de persoană? Pentru a răspunde la acestă întrebare trebuie să aruncăm o privire foarte atentă asupra copilăriei. Câţi dintre noi am avut cu adevărat o copilărie echilibartă? O copilărie în timpul căreia să fi primit exact atât de multă dragoste pe cât am avut nevoie (nici mai multă, nici mai puţină), o copilărie care să ne fi garantat o maturizare emoţională progresivă şi sănătoasă, o copilărie Read the rest of this entry
