Trecut şi Viitor…

În una din zilele trecute am descoperit într-un studiu, cuvintele unui jurnalist francez,  Robert Serrou,  care, în 1993, spunea:

“Copiii noştri sunt societatea de mâine. Aceea însă care li se va lăsa şi aceea pe care o construiesc ei înşişi, cu sau împotriva noastră. În climatul actual eu gândesc că ei sunt pe cale să o fabrice mai curând împotriva noastră şi ne vor face să plătim scump faptul, că nu le-am trimis moştenirea tuturor acelor valori pe care civilizaţia noastră le poartă în sânul ei, fie şi fără voia noastră. Noi trăim ca şi cum nu am mai avea rădăcini. Astfel încât, fie că suntem credincioşi sau nu, nouă ne este ruşine astăzi de faptul că purcedem din creştinism, ruşine de asemenea, de părinţii noştri. O societate care este incapabilă să îşi asume trecutul în prezent, e condamnată să moară. Trebuie ca societatea să se trezească… nu există viitor pentru cel care nu ia în mână trecutul său. Chiar gânditorii din secolul luminilor nu au cugetat o clipă să-şi renege rădăcinile lor, adică creştinismul. În el sunt rădăcinile noastre.”

Desigur aceste cuvinte, de o realitate care doare, sunt spuse în contextul unui Occident excesiv secularizat, al cărui inimă este statul francez. Totuşi, când l-am parcurs prima oară, nu am putut să nu constat cât de mult se aplică şi în cazul nostru, al românilor. Fără doar şi poate vom culege ceea ce semănăm în inimile copiilor noştri…

În ţara noastră bisericile încă sunt pline, dar dacă nu învăţăm din greşelile occidentalilor, nu va trece mult până când le vom urma în cădere. Atunci, mănăstirile pustii, bisericile închise sau transformate în muzee (în cel mai fericit caz) vor fi un peisaj obişnuit… vom fi cu adevărat occidentali, europeni. (Mă întreb care ar mai fi farmecul Voroneţului, de pildă, fără slujbe?! – dezolant).  Nu cred că ar trebui să ne culcăm pe o ureche, să ne batem cu pumnul în piept că deţine tezaurul credinţei adevărate (aşa şi este) căci dacă nu vom fi atenţi istoria nu ne va ierta… am început alunecuşul pe topoganul istoriei. Dacă ne oprim la timp (până nu luăm viteză prea mare) mai avem o şansă…

Spor în toate cele bune!

Sursă citat: Ortodoxia, nr. 3-4, 1993

Sursă imagine: crestinortodox.ro

Vezi şi:

Hlloween-ul şi românul

Biserica şi Neamul

Femei de carieră

BAZELE EDUCATIEI!

Dupa cum ne spune înteleptul Solomon, ”începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu” (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive în sufletele copiilor lor, cât mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta. Însa de ce — veti întreba poate — trebuie ca noi parintii, si în special mamele, sa îi învatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, înca de la vârsta prunciei?

Cum să îţi distrugi copilul!

Cum să îl … distrugeti, în mod eficient, pe copilul vostru!

• Încă de când este mic, să nu îi refuzati absolut nimic. Dati-i orice îsi doreste, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creste si va crede că toti îi sunt datori cu toate si că are numai drepturi.
• Când va începe să vorbească urât si să ocărască, voi să râdeti. Astfel îl veti face să înteleagă că este foarte “destept”!
• Nu îi spuneti niciodată: “Aceasta este o faptă rea!” Asa spun numai cei cu conceptii învechite. Când mai târziu va creste si va întâlni greutătile vietii sau ceva rău i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăteste.
• Să adunati voi, ceea ce el aruncă încolo si încoace – cărti, haine, pantofi …­Să nu îi spuneti niciodată: “Adună-le, pune-le la loc!” Astfel va crede că mama este roaba sa, si că pentru toate sunt responsabili ceilalti.
• Lăsati-l să vadă orice (mai ales la televizor) si să citească de toate, fără să îl îndrumati niciodată. Copilul vostru este genial si stie să facă distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vastă!