Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvânt de învăţătură în Sfânta Zi a Învieri lui Hristos

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.

Predică la Învierea Domnului

Hristos a înviat!

Aceste cuvinte, acest gând, acest adevăr ne stăpânesc astăzi cugetul, judecata, vorba, simţirea şi toată purtarea noastră. Cu toţii avem sufletul străbătut de fiorul unei bucurii nespuse. A unei mulţumiri sufleteşti nemăsurate, că “Paştile sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile… care au deschis nouă uşile raiului. Că prin înviere din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”. Sufletul nostru priveşte astăzi în jurul său şi se umple de lumină, că toate cele duhovniceşti s-au schimbat faţă de ziua de ieri; la cugetul nostru se adaugă ceva de dincolo de pulsul vieţii, mai adânc sau mai de sus, după cum ştim să oprim firul gândului şi să trăim bucuria Învierii Domnului, a celui ce, biruind păcatul şi frângând boldul morţii “din moarte la viaţă şi de pe pămunt la cer ne-a trecut pe noi”.

Cea mai mare sărbătoare creştină cheamă prin vestirea adevărului ce stăruie peste noi: “Hristos a înviat!”.

După deniile întristărilor şi ale durerii, cu care am retrăit patimile Celui pironit pe cruce şi pus apoi în mormunt, iată-ne ajunşi în lumina bucuriei marelui praznic al învierii Domnului. Această bucurie ne este dată de învierea Domnului, căci învierea Domnului este sărbătoarea cea mai sfântă din cursul anului, numită şi “Sărbătoarea sărbătorilor”. Pentru Domnul nostru Iisus Hristos este ziua care încununează activitatea Sa pământească, este rezultatul lucrării desfăşurate de El în lume; este ziua în care s-a întâlnit, după ridicarea Sa din morţi, cu Adam şi Eva, primii noştri părinţi, cu patriarhii, cu profeţii şi cu toţi drepţii lumii celei vechi. S-a întâlnit cu apostolii, cu femeile mironosiţe, cu ucenicii şi, în decursul vremurilor, cu toţi creştinii, iar astăzi se întâlneşte cu noi, întâmpinându-ne cu dumnezeiasca urare: “Bucuraţi-vă!” (Matei 28,9).

HRISTOS A ÎNVIAT!

Aceste cuvinte minunate nu pot fi scrise decât cu litere mari! HRISTOS A ÎNVIAT! Au trecut câteva zile de la Ziua ce Mare a învierii, Sărbătoarea sărbătorilor şi Praznicul praznicelor, dar bucuria acelei Zile minunate încă mai umple parcă întreaga atmosferă. Sunt momente minunate care ne fac să preţuim mai mult viaţa acesta dar să tânjim cu sete ontologică după cea viitoare.

Cred că Paştele rămâne în noi mult timp după trecerea lui şi când spun asta nu mă refer doar la kilogramele în plus pe care le acumulăm după atâta friptură, ouă roşii şi cozonac, ci la raza aceea de lumină care îţi umple (dacă îi dai voie) viaţa. Chemarea preotului de pe solee care spune “Veniţi de luaţi lumină!” este de fapt o chemarea tainică permanentă care ne este adresată tot anul dar care în Noaptea cea Sfântă, este rostită cu voce tare!

Personal am avut, din diferite motive, un început de Înviere mai agitat dar pe măsură ce timpul trecea am simţit cum lucrurile se aşează în matca lor normală. Spunea cineva că minuni se întâmplă în viaţa noastra permanent şi că trebuie doar să avem ochi să le vedem: Învierea e o minune anuală! Oricât de apăsat ar fi sufletul, oricâte gânduri negre sa-ar învălmăşi în minte, oricâte sentimente contradictorii ne-ar  răzbate, în noptea de Înviere par să se mai liniştească…

HRISTOS A ÎNVIAT!