Cântări la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Cântări dumnezeiești din voci îngerești. Audiție plăcută!

Axion

Cântări de la utrenie (Corul de maici ”Cuviosul Iosif” de la Mănăstirea Văratic)

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi!

Spor în toate cele bune!

Maica Domnului ca mijlocitoare – Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Pentru că ne aflăm în ajunul marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, iată un studiu de amploare al Părintelui D. Stăniloae, ce are în vedere o expunere a teologiei ortodoxe cu privire la rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare, publicat în revista Ortodoxia, nr. 1/1952, p. 79-129, fiind o continuare organică a studiului Învăţătura despre Maica Domnului la ortodocşi şi catolici (Ortodoxia, nr. 4/1950, p. 559 – 609).

Părintele Stăniloae pune în discuţie tendinţa de a o coborî pe Maica Domnului la rolul unei simple rugătoare sau mijlocitoare “psiho-morale”, ca una venită pe filiera influenţei teologiei scolastice apusene şi departe de învăţătura ortodoxă.

Deşi, pe de o parte subiectul este unul delicat iar pe de altă parte “nu este în duhul Ortodoxiei graba de a îngusta şi simplifica prin neputincioasele şi puţin încăpătoarele noastre definiţii marile şi complexele taine ale lui Dumnezeu” (p. 129) Părintele Săniloae realizează o expunere a învăţăturii cu privire la rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare în cel mai  autentic duh ortodox.

Cu o analiză logică, însă o logică duhovnicească, cu totul deosebită de logica scolastică, cu argumente din Părinţii şi scriitorii Bisericieşti şi din experienţa liturgică ortodoxă, cu ajutorul studiului comparat, “Maica Domnului ca mijlocitoare” este o lucrare esenţială pentru o justă înţelegere mariologiei ortodoxe.

Pentru a descărca studiul în format pdf click pe linkul de mai jos.

Maica Domnului ca mijlocitoare- Pr. D. Staniloae

Spor în toate cele bune!

Sursă imagine: aici

Fecioara Curata

Pentru că “astăzi este începutul mântuirii noastre” (troparul Bunei-Vestiri) să ne bucurăm sufletele…

Spor în toate cele bune!

Predică la Buna Vestire

„Iată vei lua in pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca I, 31).

Era în timpul domniei Cezarului August, când ostaşii -romani patrulau şi jefuiau pământul Ţării Sfinte, când poporul lui Israel mocnea de ură împotriva cotropitorilor străini care le răpiseră libertatea.

Se aştepta din zi în zi ca cineva să-i anunţe că prima veste bună făcută de Dumnezeu omenirii se împlineşte acum, că cerul a găsit timpul potrivit pentru a-l ridica pe om de la moarte la viaţă.

Astăzi prorocia făcută de Isaia cu o sută de ani în urmă prin cuvintele : „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanoil” (7, 14) se împlineşte. În decursul istoriei omenirea a primit multe veşti însemnate, dar cea mai frumoasă şi mai importantă veste pe care a primit-o vreodată, nu este alta decât aceea pe care o primeşte astăzi din cer, de la Dumnezeu, prin îngerul Gavriil. Prăznuim   astăzi   sărbătoarea care ne aduce aminte de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omenirea căzută în păcat. într-o lume in care omenirea se complăcea în cele mai   oribile   păcate, într-o lume în care cele zece porunci ale Decalogului erau nesocotite, îngerul Gavriil e trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaret la Fecioara Maria al cărei suflet era candelă   de   lumină,   ca   o   grădină   de   pace   şi binecuvântare. Intrând la Sfânta Fecioară a zis :  „Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul   este   cu   Tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca I, 29). La nedumerirea Mariei, arhanghelul completează : „Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri”   (Luca I,   35).  Stăpânită   de   dublul   moment  al smereniei şi al dorinţei arzătoare de a împlini voia lui Dumnezeu, Maria îi răspunde:  „Fie mie după cuvântul tău”.

Gânduri la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Cât de binecuvântaţi suntem!

Cât de minunat este planul lui Dumnezeu de mântuire a omului. Toate s-au petrecut la timpul lor şi nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Întruparea lui Hristos din Sfânta Fecioară Maria este un act de iubire desăvârşită, iubire ce se revarsă din plin asupra noastră şi faţă de care avem datoria de a răspunde…cu iubire.

În cer o inimă de mamă bate pentru noi. Ce iubire este mai mare pe lumea acesta decât iubirea mamei pentru copiii săi? Nu cred să fie vreo una! Aşadar avem acolo sus o inimă plină de iubire pentru noi. Avem o mamă care se roagă pentru noi, şi cum mama îşi iubeşte copiii, fie ei buni sau răi, cu atât mai mult Sfânta Fecioară, ne iubeşte pe toţi şi pe fiecare în parte, necondiţionat, dezinteresat şi indiferent de starea noastră de păcătoşenie (iar asta trebuie să ne responsabilizeze).

Vovidenie însemnă “ceea ce se face văzută”. Astăzi se arată, se face văzută, cea prin care Dumnezeu a coborât printre noi. Mă întreb însă: cum ne facem noi văzuţi în faţa ei? Spun asta pentru că, probabil, fiecare dintre noi, cei ce o cinstim pe Maica Domnului, am simţit în vieţile noastre ajutorul ei, şi cu toate aceste, căutăm acest ajutor, ne arătăm în faţa ei, de cele mai multe ori când suntem în impas. Poate avem tendinţa uneori de a ne comporta ca şi cum Sfânta Fecioară Maria (şi iertată să îi fie expresia) ar fi “pila” noastră în faţa Tronului Sfintei Treimi. În viaţa de zi cu zi apelezi la o “pilă” numai atunci când ai nevoie să îţi rezolvi o problemă. Cred că uneori aducem acelaşi comportament şi în viaţa noastră duhovnicească… Ce bună ar fi rostirea unui Paraclis al Maicii Domnului nu numai la vreme de întristare şi necaz (aşa cu este meţionat la începutul lui) ci şi atunci când… nu mai putem de bucurie…

Câte nu se pot spune despre Maica Domnului? Câte nu s-au spus şi câte nu se vor mai spune. Dar cred că astăzi este un moment foarte bun ca să ne aducem aminte că, acolo, sus în ceruri, o inimă de mamă bate pentru fiii ei…  pentru că: “Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, si propovăduirea mântuirii oamenilor. În biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată, si pe Hristos, tuturor mai’nainte îl vesteşte. Acesteia si noi cu glas mare să-i strigăm: Bucura-Te,  plinirea rânduielii Ziditorului.”

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

Spor în toate cele bune!

Articole asemănătoare:

Biserica şi Neamul

Există Dumnezeu?

Gadarenii şi “porcăria” de astăzi

Acatistul Potirul Nesecat

Depăşirea unei dependenţe este o luptă spirituală, psihologică şi morală… cu cât persoana dependentă va încerca să “facă ordine” în toate aceste trei aspecte ale vieţii sale, cu atât şansa ei de a dobândi o viaţă nouă va creşte…

Pentru cei care duc şi lupta spitiruală (dependenţi, familiile sau prietenii lor):

click aici> Acatistul Potirul Nesecat

Sursă imagine: http://www.centrulsfnicolae.mmb.ro/index.html

Spor în toate cele bune!