Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite

 

Foto: www.basilica.ro

Pentru cei ce doresc să cunoască mai bine cultul Bisericii noastre  iată un studiu al Părintelui Profesor Ene Branişte cu privire la Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, o slujbă caracteristică perioadei Postului Mare.

Ea poate fi săvârşită în toate zilele de rând din Postul Mare cu exepţia zilelor aliturgice, însă în practică se obişnuieşte a fi săvârşită în zilele de miercuri şi vineri. Denumirea de Liturghie este oarecum improprie, deoarece nu are epicleză (sfinţirea darurilor) fiind mai degrabă un ritual de împărtăşire, însă datorită Sfintei Euharistii care rămâne centrul acestei rânduieli aşa cum este şi centrul celorlalte liturghii ortodoxe, i-a fost dată denumirea de  Liturghie.

Mai multe detalii despre această slujbă deosebit de frumoasă şi de înălţătoare prin sobrietatea sa, istoricul, rânduiala şi semnificaţiile, le puteţi afla parcurgând studiul marelui liturgist român şi pe care îl puteţi descărca accesând link-ul următor:

Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite – Pr. Ene Branişte

Spor în toate cele bune!

Predică la Buna Vestire

„Iată vei lua in pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca I, 31).

Era în timpul domniei Cezarului August, când ostaşii -romani patrulau şi jefuiau pământul Ţării Sfinte, când poporul lui Israel mocnea de ură împotriva cotropitorilor străini care le răpiseră libertatea.

Se aştepta din zi în zi ca cineva să-i anunţe că prima veste bună făcută de Dumnezeu omenirii se împlineşte acum, că cerul a găsit timpul potrivit pentru a-l ridica pe om de la moarte la viaţă.

Astăzi prorocia făcută de Isaia cu o sută de ani în urmă prin cuvintele : „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanoil” (7, 14) se împlineşte. În decursul istoriei omenirea a primit multe veşti însemnate, dar cea mai frumoasă şi mai importantă veste pe care a primit-o vreodată, nu este alta decât aceea pe care o primeşte astăzi din cer, de la Dumnezeu, prin îngerul Gavriil. Prăznuim   astăzi   sărbătoarea care ne aduce aminte de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omenirea căzută în păcat. într-o lume in care omenirea se complăcea în cele mai   oribile   păcate, într-o lume în care cele zece porunci ale Decalogului erau nesocotite, îngerul Gavriil e trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaret la Fecioara Maria al cărei suflet era candelă   de   lumină,   ca   o   grădină   de   pace   şi binecuvântare. Intrând la Sfânta Fecioară a zis :  „Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul   este   cu   Tine, binecuvântată eşti tu între femei” (Luca I, 29). La nedumerirea Mariei, arhanghelul completează : „Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri”   (Luca I,   35).  Stăpânită   de   dublul   moment  al smereniei şi al dorinţei arzătoare de a împlini voia lui Dumnezeu, Maria îi răspunde:  „Fie mie după cuvântul tău”.

Predica la Duminica a 3 – a din Postul Mare (Duminica Sfintei Cruci)

Au trecut trei săptămâni din postul cel mare şi Sfânta noastră Biserică înalţă astăzi, în Duminica a III-a din post, semnul biruinţei, somnul Sfintei Cruci, pentru creştini , cei înfrânaţi şi postitori, ca privind la Sfânta Cruce să se însufleţească din nou, spre a putea purta lupta postului mai departe, cu noi puteri. Deşi au trecut trei săptămâni din post, mulţi creştini nu şi-au împlinit încă datoriile, ce le au cu privire la suflet, în acest timp sfânt. Drept aceea, Dumnezeiescul Mântuitor, ne vorbeşte în Sfânta Evanghelie despre suflet, de preţul lui, rostind frumoasele cuvinte : „Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde ?” (Matei XVI, 26). Cu aceste cuvinte Mântuitorul vrea să ne întoarcă gândurile de la cele pământeşti, de care prea mult ne alipim inima, vrea să ne amintească că cel puţin în timpul pe care-1 mai avem înaintea noastră, suntem datori să ne îngrijim de curăţirea sufletului nostru.

Predică la Duminica I- a din Postul Mare – Duminica Ortodoxiei

Ne găsim astăzi la sfârşitul primei săptămâni a postului mare, în Duminica Ortodoxiei   sau a dreptei   credinţe, În această Duminică, Biserica noastră face amintirea acelei zile în care, cu aproape 1.200 de ani în urmă, Ortodoxia a biruit credinţa cea rătăcită   a acelora   care erau împotriva cinstirii Sfintelor   Icoane   şi care   ziceau că cinstirea şi închinarea la sfintele icoane ar fi o închinare la idoli, o închinare păgânească   şi   că   icoanele, din această pricină, trebuie scoase din bisericile   creştine, În zadar le spuneau creştinii ortodocşi   acestor rătăciţi   ca cinstind sfintele icoane, nu cinstesc  nici   lemnul, nici culoarea, ci pe sfântul care este   în icoană,   căci  lupta aceasta   a devenit   tot mai   aprigă.   Începând   din anul 725, în timpul împăratului bizantin   Leon   Isaurul, lupta a ţinut peste o sută de ani, până în zilele împărătesei bizantine Teodora şi ale fiului ei, Mihail al III-lea, până în anul 842. În zilele lor s-a introdus din nou cinstirea Sfintelor Icoane, iar în sinodul ţinut la Constantinopol, tot în acel an, sub patriarhul Metodie, s-a hotărât pentru totdeauna, ca amintirea acestei biruinţe a dreptei credinţe împotriva celei rătăcite, să fie serbată în fiecare an, la Duminica întâia a marelui post. Iată de ce sfânta noastră Biserică serbează de aproape 1.200 de ani, neîntrerupt, amintirea acestei biruinţe şi de ce Duminica   de   astăzi este numită Duminica Ortodoxiei. Acest lucru ne arată clar ce însemnătate   au   sfintele icoane pentru   viaţa   noastră   religioasă,   pentru    viaţa noastră de creştini.