Arhivele jurnalului
Dialogul în psihoterapia ortodoxă – de Pr. Filoteu Faros (Cuvinte alese*)
Coperta: Dialogul în psihoterapia ortodoxă – de Pr. Filoteu Faros
„Scopul preotului/psihoterapeutului nu trebuie să fie judecarea dreptății sa nedreptății acestor stări [sufletești n.n.] diferite ci să înțeleagă cauzele pe care le provoacă. ” p. 32
Cred că o astfel de atitudine din partea oricăruia dintre noi este mult mai constructivă. Acceptarea faptului că o persoană se comportă într-un anumit mod din cauze foarte precise (pe care le cunoaștem sau nu) ne ajută să nu luăm, de exemplu, orice gest, cuvânt sau acțiune, ca un atac direct la persoana noastră.
„Nu poți descoperi păcatele altora deoarece ale tale sunt mult mai mari. ” p. 33
„Chiar și mustrarea trebuie să se petreacă numai când există și dragoste față de persoana respectivă. Până și așa-zisul adevăr, când este spus fără dragoste, este folosit ca o armă care nu slujește lui Dumnezeu, ci diavolului. Adevărul nu poate distruge, trebuie doar să zidească. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că, atunci când judecăm, întâi trebuie:
- să fie cu dragoste,
- să mărturisim și vinovăția noastră,
- să redăm și elemente pozitive ale caracterului celui judecat,
- să judecăm în mod frățesc, nu vanitos, nu cu ton imperativ, ci cu discernământ,
- așa încât să nu se resimtă negativ cel judecat, ci să înțeleagă gravitatea problemei („Omilia 44 la Epistola I a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni”).” p. 34
Când am citit pentru prima dată aceste cuvinte, gândul mi-a zburat la un curs de comunicare la care am luat parte în urmă cu ceva vreme, unde am descoperit ce este și cum se folosește feedback-ul descriptiv (câteva lucruri despre feedback și tipurile sale puteți găsi aici).
Mi s-a confirmat, pentru a nu știu câta oară, că multe din teoriile psihologice și sociologice din zilele noastre, au fost puse în practică, în Biserică, cu mult mult timp înainte.
„Psihiatria contemporană subliniază, fără să știe, vechea convingere creștină conform căreia omul, indiferent de starea în care se află, are putința vindecării altora, are capacitatea unei lucrări vindecătoare asupra aproapelui său.”
„Psihiatria modernă a încercat să creeze moduri de valorificare a acestei capacități terapeutice și a reușit în mod impresionant cu terapia de grup, terapia comunitară și cu alte metode. Teologic, acest principiu are o altă delimitare: harul lui Dumnezeu poate lucra și în cel mai căzut om. Dacă Dumnezeu a putut pune în lucrare un măgar să vorbească cu Valaam, de ce nu ar putea pune în lucrare un om chiar căzut fiind? Cei ce resping acestă energie a omului hulesc împotriva harului dumnezeiesc.” p. 45
Unul dintre cele mai bune argumente pe care le-am găsit până acum, la nivel teologic, pentru eficiența grupurilor de suport gen Alcoolicii Anonimi. Adevărul este că funcționează și am avut ocazia să văd acest lucru la dependenții cu care am lucrat.
„Îngăduința nu este deci premierea păcătosului și a comportamentului său antisocial, ci înțelegerea stărilor pe care acest comportament le exprimă.” p. 53
„Mulți dintre oamenii importanți vorbesc omului contemporan. Îi vorbesc la radio sau la televizor, în sălile de conferință, îi vorbesc peste tot, până și în propria casă. Îi vorbesc toți, chiar și cei mai apropiați, dar nimeni nu îl ascultă. [...] La întrunirile oficiale sau în discuțiile cotidiene oamenii dialoghează singuri; când cineva vorbește nimeni nu-l ascultă, ci își pregătesc ce au de spus pentru proxima ocazie.” p. 65
„Deseori oamenii care cer sfaturi care nu au nevoie de ele. De obicei au auzit deja multe sfaturi de la rude, de la vecini, de la prieteni, preoți, medici. De cele mai multe ori au nevoie doar de ajutor pentru a se elibera de tulburarea care le apasă mintea, mai multe informații aducând mai multe lumină și încurajarea de a hotărî ei înșiși ce să facă.” p. 92
Nu ar fi rău ca, înainte să ne grăbim să dăm un sfat cuiva, să ascultăm cu atenție și să nu judecăm. Pe lângă aceasta, ar fi de dorit, să ținem minte și că orice sfat necerut dar dat este o acuză.
Pentru citări: FAROS, Pr. Filoteu, Dialogul în psihoterapia ortodoxă, trad. de Pr. Șerban Tica, Ed. Sophia, București, 2010.
*În categoria „Cuvinte alese” sunt incluse fișe de lectură pe care le-am tehnoredactat de-a lungul timpului.
Triunghiul dramei
La şedinţele de consiliere întâlnesc adesea tipare comportamentale ce se încadrează perfect în triunghiul dramei. După ce explic ce “spune” triunghiul dramei, de cele mai multe ori, observ o reacţie de uşurare, ca şi cum cel din faţa mea expiră din tot sufletul: “Deci asta era? De asta mă simţeam aşa!”
Triunghiul dramei este un model psihologic şi social al interacţiunii umane descris pentru prima dată de Stephen Karpman. El susţine că există trei roluri principale pe care o persoană şi le poate asuma (conştient sau inconştient) atunci când interacţionează cu o altă persoană; anume:
1. VICTIMA
2. ACUZATORUL
3. SALVATORUL
Pe măsură ce drama are loc, o persoană poate să treacă prin toate aceste trei roluri.
Exemplu: Stela şi Costel, se iubesc mult. Stela are tendinţa de a victimiza foarte mult iar când îl întâlneşte pe Costel, care este este un bărbat foarte sigur pe el, se îndrăgosteşte lulea. Costel, un fel de superman fără costum, este atras irezistibil de Stela care are nevoie de el. Îi cade cu tronc. Amândoi au impresia că se cunosc de o viaţă. Dar pe măsură ce timpul trece Stela va victimiza tot mai mult, se va arunca în braţele lui Costel, îi va pune toate speranţele în el etc. Costel însă este om, are puteri limitate şi nu poate rezolva totul. Până la urmă o va dezamăgi pe Stela care, se va transforma astfel din victimă în acuzator: “M-ai dezamăgit! Nu mă aşteptam la asta din partea ta! Îmi pusesem toate speranţele în tine!” Costel începe să se scuze şi devine victima. Ce urmează de aici nu e greu de presupus… Read the rest of this entry
Caracteristicile persoanelor codependente (II)
După ce am postat primul articol despre caracteristicile persoanelor codependente mi-am dat seama că este incomplet dacă rămâne la nivelul unei simple înşiruiri de carcteristici, fără nici un fel de explicaţie. Şi pentru că vor mai urma câteva articole din aceeaşi serie atunci am decis ca, pe baza experienţei profesionale şi personale, să adaug, începând cu acesta, anumite clarificări, explicaţii, etc., care să pună într-o lumină cât mai limpede problematica codependenţei.
Nu fac parte dintre cei care văd numai şi numai codependenţă peste tot în jur, dar, nici dintre cei care ignoră acest aspect important al psihologiei umane. E o stare psiho-emoţională cât se poate de reală şi care poate avea consecinţe foarte severe asupra codependentului şi a celor din jurul său.
Notă: Nu există un anumit număr de trăsături care să garanteze că o anumită persoană este codependentă sau nu. Fiecare persoană este diferită, fiecare persoană are modul ei de a face lucrurile. Caracteristicile diferă de la o persoană la alta, la fel şi modul în care se îmbină între ele în existenţa fiecărei persoane. De asemenea “gradul “ de codependenţă diferă de la caz la caz.
În ceea ce priveşte stima de sine codependenţii au tendinţa: Read the rest of this entry
Teste online pentru dependenţa de alcool şi codependenţă
Pe pagina web a Programului National Antidrog al Bisericii Ortdodoxe Române există două teste ce pot fi folosite pentru diagnosticarea dependenţei de alcool şi a codependenţei.
Deşi ele fac referire la alcool, pot fi folosite pentru majoritatea tipurilor de dependenţe (de droguri legale şi/sau ilegale, de comportamente etc.) deoarece, deşi drogurile diferă, mecanismele psihologice ce determină apariţia unei depedenţe sunt în general aceleaşi.
Sunt instumente utile care, pentru dependentul/codependentul ajuns la fundul sacului , sunt o confirmare a ceea ce simte deja iar pentru cel aflat în negare pot deveni impulsul necesar pentru ieşirea din această stare.
Testele pot fi accesate după cum urmează (click pe text):
Test online – dependenţa de alcool
Site Programul National Antidrog al BOR (PNA):
Pentru resurse suplimentare accesaţi cu încredere:
