Din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur despre familia creştină

Un studiu ce cuprinde o sinteză a învăţăturii Sfântului Ioan Gură de Aur cu privire la familia creştină.

Poate fi descărcat în format PDF de

aici

Spor în toate cele bune!

Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvânt de învăţătură în Sfânta Zi a Învieri lui Hristos

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.

BAZELE EDUCATIEI!

Dupa cum ne spune înteleptul Solomon, ”începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu” (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive în sufletele copiilor lor, cât mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta. Însa de ce — veti întreba poate — trebuie ca noi parintii, si în special mamele, sa îi învatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, înca de la vârsta prunciei?

A fi sau a nu fi creştin? Asta-i întrebarea!

Cele ce spun acum nu le spun la întîmplare, ci pentru ca vad pe multi crestini ca duc dupa botez o viata mai pacatoasa decît cei nebotezati, ca nu se vede nici un semn în viata lor ca sînt crestini. De aceea nici în oras, nici în biserica nu poti sti degraba cine-i credincios si cine-i necredincios, afara doar de ai sta în timpul împartasirii cu sfintele taine, ca sa vezi cine iese afara si cine ramîne sa se împartaseasca. Si-ar trebui sa cunoastem pe credinciosi nu dupa locul în care se gasesc, ci dupa viata lor. Marile dregatorii lumesti le recunoastem dupa insignele purtate de oameni; calitatea noastra de crestini însa trebuie s-o cunoastem dupa sufletul nostru. Crestinul trebuie sa se arate crestin nu numai dupa darul pe care-l aduce la altar, ci si dupa viata noua pe care o duce; trebuie sa fie lumina lumii (Matei 5,14) si sarea pamîntului (Matei 5,13). Dar cînd nici pe tine nu te luminezi, nici nu-ti micsorezi putreziciunea, de unde sa stiu ca esti crestin? Ca te-ai botezat?