Mitocania ridicata la rang de arta! Sau apel la bun simţ!


Mitocania este printre putinele lucruri care are o crestere spectaculoasă în ţărişoara aceasta a noastră vai de capul ei. Nu greşesc dacă spun că suferim de o inflaţie de mitocănie, pentru că oferta depăşeşte cu mult cererea.  Miocani (voi folosi acest termen nu pentru ca ar fi numai de sex masculin ci pentru ca nu am gasit inca şi un sinonim la genul  feminin) întâlneşti pe toate drumurile. De la cel care mănâncă seminţe şi scuipă cojile pe stardă, la şoferul care aruncă gunoaiele pe geam, la şmecherul cu maşină de lux care merge cu 40 la oră (să aibă timp să îl admire lumea) cu geamurile jos şi cu manele date la maxim, cu o ochelari de soare când afară e înorat, la „tipa bazată”  care intră în biserică şi lasă modelul buzelor sale senzuale, date cu un ruj cât mai sclitor, pe fiecare icoană pe care o sărută cu evidentă „cucernicie”, până la cel are nu ştie altă modalitate de refulare a frustrărilor decât prin înjurături cât mai  porcoase  (cer scuze tuturor porcilor din România, dar „obscen” e un cuvât prea frumos) şi … exemplele ar putea continua la infinit… din păcate.

OK fiecare le are pe ale sale, nimeni nu e perfect! Cine sunt eu ca să judec pe cel de lângă mine! Ca să  „mă scot”  aş zice că nu judec ci doar constat ceea ce au constatat şi alţii înaintea mea şi avem nefericita ocazie de a constata cu toţii în fiecare zi.  Dar  de toate suntem o ţară democratică în care cică putem face ce vrem. Serios?! Adică dacă eu am un chef nebun să vorbesc la telefon în aşa fel încât să audă tot super-marketul (şi să mă laud cu afacerile mele care oricum au dat faliment din cauza crizei, dar vorba aia „Lasă bă că fraieri nu ştie!”), e Ok, doar e democraţie… libertate. Se spune că libertatea mea nu trebuie să atenteze la libertatea altuia pentru că altfel s-a dizolvat pe sine. Filosofie? Nu! Realitate! Cu toate astea sunt din ce în ce mai puţini oameni care înţeleg asta… probabil o specie pe cale de dispariţie…

S-a scris si se va mai scrie de spre mârlănia crasă care a cuprins pe unii români., alături de alte „virtuţi” percum indolenţa, nesimţirea, incultura etc.   Asta fac şi eu şi nu sunt atât de naiv încât să cred că toate acestea vor schimba ceva. Poate e un proces ireversibil! Cine ştie?! Treptat ne degradăm moral şi intelectual şi asta doare. Ce pot face eu în schimb? Pot arunca gunoiul la coş, pot lăsa locul unei femei însărcinate în autobuz (apropo de asta, de nenumărate ori am surprins în mijlocele de transport în comun secvenţe penibile în care tineri în floarea vârstei se hârjoneau pe scaune iar bătrânii se ţineau cu greu pe picioare…jalnic- vorba cuiva: Tineret mândria ţării!), mai pe sucurt ,ca să nu plictisesc, pot încerca să fiu civilizat. Să fie chiar aşa de greu?! Schimbă asta cu ceva faţa societăţii noastre? Poate că nu, sau mai bine zis, sigur nu ,în schimb, pot fi mulţumit că mai am un dram de bun simţ… în plus refuz să cred că  nu mai sunt şi alţii cu bun simţ…  restul e tăcere!

Sopr în toate cele bune!

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s