Cum să îţi distrugi copilul!


Cum să îl … distrugeti, în mod eficient, pe copilul vostru!

  • Încă de când este mic, să nu îi refuzati absolut nimic. Dati-i orice îsi doreste, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creste si va crede că toti îi sunt datori cu toate si că are numai drepturi.
  • Când va începe să vorbească urât si să ocărască, voi să râdeti. Astfel îl veti face să înteleagă că este foarte „destept”!
  • Nu îi spuneti niciodată: „Aceasta este o faptă rea!” Asa spun numai cei cu conceptii învechite. Când mai târziu va creste si va întâlni greutătile vietii sau ceva rău i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăteste.
  • Să adunati voi, ceea ce el aruncă încolo si încoace – cărti, haine, pantofi …­Să nu îi spuneti niciodată: „Adună-le, pune-le la loc!” Astfel va crede că mama este roaba sa, si că pentru toate sunt responsabili ceilalti.
  • Lăsati-l să vadă orice (mai ales la televizor) si să citească de toate, fără să îl îndrumati niciodată. Copilul vostru este genial si stie să facă distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vastă!
  • Să nu îi dati nici un fel de educatie duhovnicească. Să vorbiti în bătaie de joc despre credintă, Biserică, preoti si despre toti aceia care îi urmează. Când copilul va creste, „va putea alege si singur”.
  • Dati-i din belsug bani de cheltuială, ca nu cumva să se simtă mai prejos decât ceilalti copii si „ca să nu ducă lipsă, asa cum am dus noi”. Când va creste mare, va fi sigur că valoarea unui om se judecă după câti bani are, indiferent de modul prin care ia dobândit.
  • Să nu îi spune-ti niciodată: „Fă asta!” sau „Nu face aia!”, deoarece astfel se va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar să îi provocati… anumite traume psihice! Atunci când va creste va crede că în viată trebuie numai să poruncesti si să nu asculti niciodată de nimeni.
  • Să vă certati, să vă ocărâti, să vă jigniti unul pe celălalt în fata copiilor fără nici o rusine. (Nu vă îngrijorati, nu îi veti provoca astfel nici un fel de traumă psihică!). Mai târziu, când se va căsători, i se va părea normal să facă aceleasi lucruri.
  • Când va începe să cunoască plăcerile trupesti si să se afunde în plasa acestora, voi să vă faceti că nu observati. Să nu îi vorbiti, să nu îl îndrumati, să nu îl sfătuiti. Lăsati-l să se izbească singur de probleme, „de vreme ce asa este firesc”.
  • Să îi luati întotdeauna apărarea fată de profesori sau vecini. Să nu credeti niciodată că „îngerasul vostru” poate să facă obrăznicii si fapte rele. Certati-vă cu aceia care vă atrag atentia în mod prietenesc si bine intentionat. Sunt invidiosi si defăimători.
  • Când veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru că a furat bani sau a consumat droguri, strigati cu putere în fata tuturor că este un copil rău, un hot, că v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodată să îl faceti să înteleagă. Astfel, voi veti iesi basma curată, justificati în fata celorlalti.

(Dacă faceţi acestea) …Pregătiti-vă pentru o viată plină de durere si tristete. O veti avea!

Sursa: Irineu- episcop de Ecaterinburg şi Irbitk, „Călăuziri pentru creşterea şi educare ortodoxă a copiilor”.

Spor în toate cele bune!

Articole asemănătoare:

20 de reguli pentru o viaţă mai bună

Povestea măgarului celui bătrân

Acest articol a fost publicat în Familiei Contemporane și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cum să îţi distrugi copilul!

  1. crocodil spune:

    e tare

  2. admin spune:

    puţin spus… 🙂 oricum e dureros de adevărat… câţi părinţi nu îşi educă aşa copii?! Suntem responsabili nu numai pentru hrănirea, îmbărăcarea şi spălarea lor… suntem responsabili şi datori să le oferim posibilitatea de a se maturiza emoţional şi spiritual… Spor în toate cele bune!

  3. ioana ionita spune:

    E TARE!IL VOI PUNE IN CANCELARIE SI PE UNDE VOI MAI PUTEA!

  4. Pingback: 20 de reguli pentru o viaţă mai bună! | ProsAnthropos…

  5. Volodea spune:

    Mie cel mai mult îmi plac episcopii experți în creșterea și educarea copiilor și maicile specialiste în întreruperi de sarcină. Cât cât despre cea mai nefericită sintagmă dintre cele de mai sus – ”educație duhovnicească” – ea vine exact ca o limbă așchioasă de lemn pe un timpan de profan. Ce este mai duhovnicesc decât o educație sănătoasă spre dezvoltarea suficientă a individului pentru a contempla revelația naturală și a o descoperi cu adevărat, nemijlocit, pe cea supranaturala? Sau poate din gura vreunui copil ratat din aceștia vor ieși mai degrabă idei geniale despre lumea în care trăiește și Dumnezeul de deasupra, decât întrumulțiani-uri obediente, iar curajul de a-i spune TU lui Hristos va fi și curajul de a întreba mediatorii din stânga și din dreapta: ”P.S./I.P.S./P.F.-a matale cine ești?

    P.S. Bloggerul nostru drag este rugat să pună mâna și să scrie la teză! 😉

    • Pr. Andrei spune:

      Prietene drag, nu cred că e important care este „condiția” celui care spune un anumit lucru ci dacă ceea ce spune este sau nu valabil, aplicabil, real. Da, sunt episcopi experți în creșterea copiilor și maici experte în consiliere familială, care își fac treaba foarte bine. Nu toți/toate sunt așa, pentru că nu toți/toate au acest „talant”. De ce e așa? Domnul știe! Să nu uităm că cele mai frumoase pagini despre viața de familie le-au scris monahii. Acesta e un fapt! Un fapt și o taină a lui Dumnezeu. Și eu pot să vorbesc mult și bine despre tot soiul de dependențe fără să fi trecut prin ele… dar asta nu e o taină, ci suma experienței mele de până acum…
      Spor în toate cele bune!
      PS: sper că timpul acordat comentariului de mai sus nu v-a distras, prea mult, atenția de la… teză. 😉

  6. Tot eu spune:

    Dă-mi voie să nu fiu de acord! Punctual:
    1. Condiția celui care ”spune” este esențială precum și pregătirea profesională a medicului care îți înfige decisiv bisturiul în cancer. Eu nu cred în vraci. Trebuie să recunosc faptul că în spatele unor straie monahale pot locui la fel de bine adevărați psihologi.
    2. Apreciez prea mult virtutea discreției pentru a căuta locul miilor de aserțiuni monahale cu privire la aspecte extramonahale.
    3. Poți fi de acord cu mine că mult mai bine despre dependențe ar putea vorbi un dependent sau un fost dependent?
    4. Discursuri despre familie precum cele de mai sus pot eventual satisface achiesarea unor persoane care se pot regăsi ca făcând la fel. În urechile celor care au cu adevărat probleme nu vor avea nici un ecou. Este ca și cum ai asculta un sfat despre alimentație sănătoasă la metastază.

    Să ne vedem sănătoși!

  7. Tot Volodea spune:

    Ești culmea, Andrei! Mă flagelezi gratuit! Eu am zis că îmi plac! 😉

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s