În trenul… vieţii…


photo_7716_20090812Zilele trecute am făcut o călătorie mai lungă cu trenul… am urcat în tren, m-am aşezat pe locul meu, pregătindu-mă emoţional pentru lunga călătorie ce urma. Am trecut de etapa aceasta şi am început să privesc în jur, să văd împreună cu cine voi călători… fără să ştiu că la finalul călătoriei voi fi mai câştigat ca la începutul ei (deşi biletele CFR nu sunt tocmai ieftine). Pe bancheta din faţă stăteau două persoane, o femeie şi un bărbat, soţ şi soţie, trecuţi de mult de prima tinereţe, cred că aveau în jur de 60 de ani. Erau doi oameni pe faţa cărora se citea durerea în toată puterea ei . Arşi de soarele ce dogoreşte câmpurile cu recolte, îmbrăcaţi simplu dar cuviincios… mărturii a unei vieţii care  nu prea le-a dat răgaz…

Am văzut lângă ei o pungă cu sigla unui medicament inscripţionată pe ea, bărbatul părea foarte obosit, avea ochii rosii ca după o noapte de nesomn, femeia, la fel de obosită, purta pe cap un batic legat la spate… câteva fire de păr albe şi foarte rare ieşeau la iveală, spunând parcă o poveste dureroasă… instanataneu mi-a trecut prin minte un cuvânt, care, te zguduie vrând nevrând – CANCER – probabil fuseseră la spital pentru o şedinţă de citostatice! (Nu stiu daca mi se pare mie sau asa este, dar, am observat ca femeile bolnave de cancer au un fel anume de a-şi acoperi capul, dar mai ales o privire aparte…). Trenul a pornit la drum. Deşi nu este frumos să „pândeşti” pe cei din jur , nu m-am putut abţine să nu continui să îi privesc din când în când.

Femeia, s-a uitat mai tot timpul pe geam, cu privirea pierdută a unor ochi care parcă aşteptau doar un mic semnal ca să izbucnească în plâns, iar bărbatul mai aţipea din când în cânt, vrând parcă să îşi alunge gândurile. Nu se priveau în ochi decât foarte rar, dovadă a luptei cu gândul despărţirii inevitabile şi timpurii.

Ce gând groaznic! Să ştii că urmează să mori! Să ştii că zilele îţi sunt numărate. Cu ceva ani în urmă mă gândeam, ca şi alţii poate, că ar fi bine dacă Dumnezeu l-ar lăsa pe om să cunoască când îi va veni sorocul. Credeam că în felul acesta şansa de a te mântui ar crşte considerabil (ce gândire capitalistă!). Dar în trenul acesta am înţeles câtă dreptate are Dumnezeu că ne ascunde acest lucru. Pentru om, cu slăbiciunile sale, ar fi prea mult să ştie că „mânie” va lăsa totul în urmă… că va fi … GATA!

La un moment dat mobilul femeii începe să sune. A tresărit cu întreaga fiinţă şi a început să caute telefonul, care se încăpăţâna să se ascuntă… cu câtă disperare căuta prin geantă, mai să izbucnească în plâns… parcă de acel apel telefonic depindea întreaga ei viaţă. Până la urmă la găsit în buzunarul de la piep al vestei pe care o purta… uitase unde îl pusese. Îl deschide precipitându-se şi spune un „Alo” ce oscila între bucurie şi disperare. Din crâmpeiele de cuvinte , spuse cu voce stinsă, care au ajuns până la mine am dedus că vorbea cu fiica sau fiul său… stătea să plângă, soţul o privea (aţi observat cum privesc persoanele mai în vârstă pe cineva drag care vorbeşte la telefon, vrând parcă să soarbă din priviri discuţia?) atent. Dar nu a plâns… cred că discuţia a avut de a face cu aşteptatul în staţia de sosire (discuţie de altfel foarte comună în tren). A băgat telefonul în geantă şi a scos din ea o poză de dimensiuni mici. A privit-o ceva vreme, apoi a ridicat privirea şi mi-a întins şi mie poza ca să o văd: „-Nepoţeii mei! „, luat prin surprindere am răspuns cu clasicul: „- Să vă trăiască!”. M-a privit pentru o fracţiune de secundă, privirea ei mi-a spus: „O să trăiască, dar eu nu o să îi văd crescând!”.  A mai privit puţin poza (erau doi băieţei foarte frumoşi de vreo 3 şi 5 ani), un zâmbet trist i-a apărut pe faţă, a sărutat-o şi apoi a pus-o la locul ei… Câtă dragoste amestecată cu durere în acel sărut!!!

M-a încercat un sentiment de milă profundă şi de durere. Ce tragic! Noi cei care „nu ştim cât mai avem de trăim”  (şi ne este foarte bine aşa) luăm totul de-a gata. Trăim fiecare clipă aşa cum vrem şi uităm de lucurile cele cu adevărat importante: credinţa, iubirea, demnitatea, cuviinţa, zâmbetul… şi multe altele ca acestea, care pot fi scrise uşor, dar greu de pus în practică.

Am ajuns la destinaţie! S-au ridicat încet de pe locurile lor, bărbatul a luat plasa (cred că era plină cu medicamente) au coborât şi s-au amestecat în mulţimea ce cobărâse din tren pe peronul gării… două inimi care suferă amestecate cu alte multe inimi ce caută mai mult sau mai puţin liniştea.

Au coborât din tren, unul ştiind că nu mai are mult de trăit iar altul că peste ceva vreme va săruta o poză…

Eu…am rămas cu gândurile mele… Mi-am spus că voi încerca să preţuiesc ceea ce am mai scump în viaţă,  că mă voi bucura de fiecare clipă care îmi este dată pentru a vedea lumina zile, pentru a respira, pentru a le putea spune celor dragi cât de mult înseamnă pentru mine… nu ştiu în ce măsură voi reuşi dar mă rog să iau aminte la ziua aceea şi la acea femeie… Cred că dacă ar avea destul de multă credinţă, nădejde şi putere omul, chiar şi când ar şti că mai are o zi de trăit pe pământ, acea zi ar fi pentru el la fel de lungă şi de importantă ca o viaţă întreagă de om şi va coborî în „ultima staţie” cu chipul senin … Eu cum voi coborî din trenul… vieţii ..?” Dar TU?

Am coborât din tren mai câşigat? O, da! Îmi venea să îmi strâng soţia în braţe ca şi cum nu aş fi văzut-o de ani de zile… Pe cine ai vrea să strângi în braţe?!

PS: Fie ca Bunul Dumnezeu să-i dea Dumnezeu sănătate şi nădejde acelei femei, iar soţului putere!

sursă imagine: http://www.freedigitalphotos.net

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la În trenul… vieţii…

  1. Pr. Andrei spune:

    Reblogged this on ProsAnthropos and commented:

    Am dat peste un articol pe care l-am scris cu mai bine de doi ani în urmă, dar care, și acum m-a mișcat profund. Îmi permit să vi-l readuc în atenție.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s