Gânduri la Intrarea Maicii Domnului în Biserică


Cât de binecuvântaţi suntem!

Cât de minunat este planul lui Dumnezeu de mântuire a omului. Toate s-au petrecut la timpul lor şi nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Întruparea lui Hristos din Sfânta Fecioară Maria este un act de iubire desăvârşită, iubire ce se revarsă din plin asupra noastră şi faţă de care avem datoria de a răspunde…cu iubire.

În cer o inimă de mamă bate pentru noi. Ce iubire este mai mare pe lumea acesta decât iubirea mamei pentru copiii săi? Nu cred să fie vreo una! Aşadar avem acolo sus o inimă plină de iubire pentru noi. Avem o mamă care se roagă pentru noi, şi cum mama îşi iubeşte copiii, fie ei buni sau răi, cu atât mai mult Sfânta Fecioară, ne iubeşte pe toţi şi pe fiecare în parte, necondiţionat, dezinteresat şi indiferent de starea noastră de păcătoşenie (iar asta trebuie să ne responsabilizeze).

Vovidenie însemnă „ceea ce se face văzută”. Astăzi se arată, se face văzută, cea prin care Dumnezeu a coborât printre noi. Mă întreb însă: cum ne facem noi văzuţi în faţa ei? Spun asta pentru că, probabil, fiecare dintre noi, cei ce o cinstim pe Maica Domnului, am simţit în vieţile noastre ajutorul ei, şi cu toate aceste, căutăm acest ajutor, ne arătăm în faţa ei, de cele mai multe ori când suntem în impas. Poate avem tendinţa uneori de a ne comporta ca şi cum Sfânta Fecioară Maria (şi iertată să îi fie expresia) ar fi „pila” noastră în faţa Tronului Sfintei Treimi. În viaţa de zi cu zi apelezi la o „pilă” numai atunci când ai nevoie să îţi rezolvi o problemă. Cred că uneori aducem acelaşi comportament şi în viaţa noastră duhovnicească… Ce bună ar fi rostirea unui Paraclis al Maicii Domnului nu numai la vreme de întristare şi necaz (aşa cu este meţionat la începutul lui) ci şi atunci când… nu mai putem de bucurie…

Câte nu se pot spune despre Maica Domnului? Câte nu s-au spus şi câte nu se vor mai spune. Dar cred că astăzi este un moment foarte bun ca să ne aducem aminte că, acolo, sus în ceruri, o inimă de mamă bate pentru fiii ei…  pentru că: „Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, si propovăduirea mântuirii oamenilor. În biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată, si pe Hristos, tuturor mai’nainte îl vesteşte. Acesteia si noi cu glas mare să-i strigăm: Bucura-Te,  plinirea rânduielii Ziditorului.”

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

Spor în toate cele bune!

Articole asemănătoare:

Biserica şi Neamul

Există Dumnezeu?

Gadarenii şi „porcăria” de astăzi

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s