Sunt bărbat şi-mi bat femeia!


Din ciclul: pumnii mei minte nu are, vă prezint:

Dialog soţ – soţie:

-EA: De ce m-ai bătut mă aseară?

-EL: Păi dacă eşti proastă!


NU suport bărbaţii care îşi lovesc soţiile/partenerele de viaţă/iubitele/surorile/mamele, mai pe scurt femeile. Când văd cât un gibon din acesta mi se urcă sângele la cap!

OK! Teologic, omeneşte vorbind, ştiu că e bine să urăşti păcatul dar nu şi pe păcătoşi, însă, în cazul de faţă, îmi vine destul de greu să fac asta… deşi nu e vorba de ură, ci mai degrabă de o silă, un dezgust…amestecate cu milă…

-EL: Bine mă deşteptule, adică să mă înşele nevasta, să nu mă aştepte cu mâncare, să nu îmi calce… iar eu să mă rog de ea?! Să nu îi dau vreo două peste bot?! Păi sunt bărbat sau ce?!

-EU: Tu eşti bărbat numai cu pumnul?! În rest, vaid e capul tău!  Pentru că , de fapt îmi e milă de tine, am să îţi dau o veste: eşti sută la sută responsabil de ceea ce faci, simţi, spui şi gândeşti!? (ordinea e intenţionată- pentru că întâi faci şi după aia gândeşti) Nu o loveşti pentru că ea e de vină ci pentru că tu habar nu ai ce-i aia auto-control. . Dacă te-a înşelat poţi alege ce simţi. La fel şi dacă mâncarea nu prea are sare! Poţi demonstra că ai demnitaete şi nu o dai pentru o palmă! (Între noi fie vorba, oricum e probabil că, o  să vrei să pupi peste câteva ore, obrazul care îl loveşti acum)… da de unde demnitate…

Nu iau partea femeilor, şi nici nu vreau să mă pun bine cu el (îmi e de ajuns să am pilă la soţia mea)! Suntem egali în drepturi şi îndatoriri!  Cu toţii facem greşeli, mai mici sau mai mari, însă NIMIC nu justifică violenţa. NIMIC!

Tendinţa asta de a ridica pumnul, de te bate cu pumnul în piep în stil tarzanic, de a intimida, vine din stima de sine scăzută. Pe scurt: îţi este simplu să te umfli în pene când domini pe cineva mult mai slab ca tine! Atunci când nu ai suficiente argumente, argumentul pumnului sau piciorului (după preferinţe) este cel mai puternic!

Multă vreme nu le-am înţeles pe femeile care suportă la nesfârşit acest tratament! Apoi, am descoperit că după un timp, datorită abuzului fizic şi psihic ajung să considere că merită să fie tratate astfel! Pe lângă asta în ecuaţie mai intră: codependenţa, stima de sine scăzută etc. E un cerc vicios, un triunghi al dramei, care depersonalizează ambii parteneri!

Aţi avut răbdare să citiţi până acum? Atunci cam pe aici intervin cei care spun: – Da, de bărbaţii bătuţi de femei nu zici numic? Nu le iei apărarea?

Bun! La consiliere, am întâlnit bărbaţi dominaţi, psihic, de femei. În cazul acesta statura, forţa, nu mai contează. O mână de femeie face ce vrea cu un munte de bărbat! Apoi mai sunt bărbaţii care sunt bătuţi de soţii când sunt beţi. E un mod e refulare a frustrărilor, o răzbunare pentru tot ce au îndurat. Însă nu am întâlnit şi nu am auzit, încă, o situaţie care să se potrivească cu dialogul de la început, dar inversat:

El: – De ce m-ai bătut măi aseară?

Ea: – Păi dacă eşti prost!

Ce ziceţi?

Spor în toate cele bune!

Sursă imagine: aici

S-ar putea să te intereseze şi:

Simptome ale unui suflet rănit

Bărbaţii care îşi bat soţiile

Acest articol a fost publicat în Familiei Contemporane și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Sunt bărbat şi-mi bat femeia!

  1. Pingback: Bărbaţii care îşi bat soţiile « Blogul lui Andrei : "Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o Taină!"

  2. Serafim zice:

    Aoleu! Aia are mai mult testosteron în ea decât juma’ de cartier 🙂

    Am voie să spun că-i urâtă? Da’ urâtă nu așa.

  3. dorin zice:

    nici eu nu`i suport […] dc nu se dau la cineva pe masura lor, eu nu as putea sa lovesc o femeie indiferent ce mi-ar face 😐

    • andrei zice:

      Dorin, ţi-am moderat comentariul pentru nu pot accepta limbajul vulgar… vulgarităţile nu au ce căuta pe acest blog…
      În rest, apreciez atitudinea ta faţă de femei şi sper ca peste 15 ani să crezi şi să te comporţi la fel…

      Spor în toate cele bune!

  4. alex zice:

    Caz concret:de 3 ani sint insurat,mam mea este bolnava,de 75 de ani,se misca foarte greu.Nevasta face tot in casa.mincare,spala,curatenie.Stam in casa lui mama,tocmai din cauza ca nu se poate autosustine (fizic,sau ffff greu).
    Ca mama nu face nimic,ca e proasta,ca lenesa si puturoasa(zice ea).
    Eu ii iau pararea lui mama,clar,la care „sa o f.ti pe mata,culcate cu ea,etc…).Dupa
    zeci de faze din astea,rabdarea mea nu mai are limite,nici auto-control si o bat.Divort nu se poate ca ratele sint pe numele meu,ea nu are unde sa stea.
    Imi pare rau ce am facut ,dar am comis-o.Sint gibon….
    Dar maltratarea psihica a barbatului de catre nevasta unde este?
    Eu ca barbat ce mai pot face cind striga si urla la mine de parinti(inclusiv de tatal meu mort)?Eu trebuie sa tac?
    Deci femeia are dreptul sa zica orice,injurii,etc. iar barbatul nu are nici un drept?Si toata lumea zice ac tu ca barbat esti de vina?
    Da,ca ai cerut-o in casatorie.Punct.
    Deci cam asa ginditi voi…?

    • andrei zice:

      Alex, chiar dacă e dureros ceea ce ai povestit, rămân totuşi la părerea că NIMIC nu justifică violenţa domestică. Desigur fiecare situaţie e unică şi trebuie tratată ca atare… nu sunt în măsură şi nici nu am vreun drept să judec ceea ce ai făcut sau relaţia ta cu soţia.
      Da, uneori şi bărbţii suferă abuzuri emoţionale din partea partenerelor de viaţă… însă dacă se ajunge la violenţă (de o parte sau de alta) înseamnă că fiecare dintre cei implicaţi are probleme… unul nu ştie să se abţină, altul nu ştie să îşi controleze nervii şi amândoi au probleme de comunicare…
      Da, femeia are dreptul să spun „orice” şi acelaşi drept îl are şi bărbatul… însă ambii uită că au şi dreptul şi capacitatea de a alege cum să reacţioneze… ori aici e adevăratul test… L-ai dat odată şi l-ai picat dar o să mai ai ocazia să îl dai… atunci ce o să faci?! Oricum cu pumnul nu rezolvi nimic ci mai mult înrăutăţeşti situţia.
      Îţi doresc pace şi linişte în suflet şi în casă.

  5. alex zice:

    Corect!NIMIC nu justifica vilenta,dar sa vedem ce ai face tu (sry de implicare) dupa 3 ani de certuri cu aceeasi tema;testul l-am picat de 3 ori (trei ori)!!!!NU SINT MINDRU!!!!!Dar oricine are o limita,mai putin prostia.Faptul ca am facut ce am facut m-a facut sa inteleg ca m-am coborit la nivelul ei,deci,pina la urma,mie rusine sa ma uit in oglinda.
    Da,am o problema de comunicare cu ea,pntru ca dupa maxim 2 minute de la inceperea oricarei discutii,deja ridica vocea,injura si eu nu mai pot sta de vorba in asemenea conditii,avind ca rezultat „turnul de fildes”:tacerea.
    Acest micro-dialog este de fapt o confesiune,pentru ca imi asum vina pentru cele intimplate!
    Dar nu mai pot tacea,este deja cam prea mult.Este exact faza cind 10 oameni iti spun ca esti beat (recte ei i se spune),dar nu,nu ea este cea sub influenta lui Bachus,ci cei 10….Dar fiind rude si prieteni,pina la urma ghici cine este vinovatul…
    Se spune ca 3 sint adevarurile Domnului si ca daca nici bataia nu merge,atunci da-i pace..(bataia fiind un set mai lung de palme,cu pumnul nu dau ca…rup…si sint fff constient de asta 😦 ;de aceea,am hotarit dupa aceasta intimplare sa inghit si sa tac,umilinta si timpul fiind judecatorul,si cel de sus scribul umilintelor tolerate de subsemnatul.
    Vor veni o seama sa zica de divort;din punctul meu de vedere,este inacceptabil,de ce sa platesc ratele unui bun de care se foloseste altcineva(e vb de o masina personala),pentru ca o discutie rationala,calma,pur si simplu nu ai cu cine.
    Domnul sa ma ajute si sa imi dea gindurile cele din urma,intelepciunea lui Solomon si puterea de a trece peste astea!
    Oricum,multumesc pentru gindurile bune,amabilitatea de a citi rindurile mele si de a asterne citeva cuvinte.
    Dumnezeu sa ne ierte,caci oameni sintem!

    • andrei zice:

      Alex, sincer să fiu nu ştiu ce aş fi făcut în locul tău!
      Chiar şi aşa îţi pot înţelege suferinţa, şi, oricât de incredibil ar părea, înţeleg şi suferinţa soţiei tale pentru că nimeni nu se comportă aşa decât dacă la un moment dat în viaţă a avut mult de suferit, a avut o copilărie nefericită sau mult prea îndestualtă (deşi de asta mă cam îndoiesc)… realitatea este că un suflet rănit ajunge să rănească la rândul său indiferent de consecinţe. Probabil se comportă după modelul pe care l-a avut în familie! Eu un tipar comportamental pe care îl întâlnesc adesea atunci când consiliez persoane dependente sau persoane care au trăit în preajma unui depedent (în special de alcool).
      Respect mult faptul că îţi asumi partea de vină: poate nici nu îţi dai seama de cât de important este!
      Ai hotătât să accepţi toate în tăcere? Ok, numai că ar mai fi nevoie de un lucru: să te împaci cu situaţia aşa cum e ea! Vorba rugăciunii Alcoolicilor Anonimi „să accepţi ceea ce nu poţi schimba şi să ai curajul să schimbi ceea ce poţi”! Pentru că dacă nu vei accepta şi nu vei căuta seninătatea (chiar dacă pare imposibil) nu vei face decât să acumulezi resentimente care vor umple până la urmă paharul şi când vor da pe afară vei exploda…şi tot la violenţă se va ajunge…
      Te rog să nu iei ceea ce am spus drept sfaturi…nu obişnuiesc să dau sfaturi pentru că orice sfat ne cerut dar dat e o acuză… ci mai degrabă ca o împărtăşire din experinţa mea de consilier adicţii… care îţi poate fi utilă sau nu… tu decizi.
      Ca teolog însă, am convingerea că Dumnezeu vede neliniştile voastre sufleteşti…
      Am să încerc să editez un articol despre caracteristicile celor care sunt în relaţii violente poate îţi va fi de folos!
      Iartă-te şi iartă!
      Spor în toate cele bune!

    • aniush zice:

      alex,
      Vezi ca totusi esti un om mandru? „de ce sa platesc ratele unui bun de care se foloseste altcineva”…Omul lui Dumnezeu e clar ca a voastra casnicie e in deriva de multa vreme. Voi nu va mai iubiti, ci va rabdati unul pe altul. Asta nu este viata, e chin deja. Decat sa stati sa va chinuiti unul pe altul mai bine pune punct.
      Ca platesti rate…eu m-as gandi „asta e, asta sa-mi fie paguba…cel putin stau linistit”. Oricum nu le vei plati la nesfarsit. Vrea masina, foarte bine sa o ia si sa te lase in pace. Daca suna un pic egoist, asa este…dar e bine sa te gandesti mai mult la tine. Nu are rost sa stai asa sa-ti amarasti viata, pentru ce?
      Stai, gandeste-te bine, ca mai sunt si femei cu suflet bun pe lumea asta.

  6. Pingback: Simptome ale unui suflet rănit « Blogul lui Andrei : "Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o Taină!"

  7. alexandra21 zice:

    imi pare rau,sincer ca sunt multe persoane in lumea asta care s-au confruntat cu situatii neplacute.poate din egoism simt si o farama de liniste in ceea ce priveste violenta si asta datorita faptului ca stiu ca nu sunt singura careia i s-a intamplat ceva de genu.Inainte de relatia actuala cand mi se cerea pararea in legatura cu violenta domestica o luam razna, eram total impotriva dataorita faptului ca totusi…cica ne deosebim de animale,dar cu toate astea am cazut atat de jos incat mie greu sa ma ridic,am primit primul pumn(nu in fata) pentu ca am vrut sa ma despart de prietenul meu dar nu ma durea fizic pe cat ma durea inima, nu mia afectat corpu atat de mult pe cat psihicul.aud de multe ori ”de ce nu te desparti de el?”iar raspunsul e: de firca, groaza.Miam promis ca dupa pumnul respectiv nu mai accept vreo lovitura iar la ultima numaratoare am adunat aproximativ 12 lovituri..nu inteleg de ce? familia lui tine mult la mine pentru ca sunt omul cu care se poate vorbi oricand orice,prietenii lui ma plac la fel…si prietenul meu ma place dar ‘’cand dorm’’in rest sun proasta si tampita pentru ca palmele pe care il tin nu I sunt comfortabile….daca nu as avea ultima urma de orgoliu, demnitate si tarie mas sinucide…pentru ca nu mie frica de morte pe cat mie frica de el…moarte pt e mine e linistea de care as avea nevoie..

    • andrei zice:

      Alexandra,
      Sunt dureroase cuvintele tale, însă dincolo de ele pare a fi o tânără care într-adevăr are demnitate şi tărie, chiar dacă acum ele sunt greu puse la încercare.
      Crezi că moartea este liniştea de care ai nevoie? Hai să îţi spun ceva: dacă aici, nu ai linişte sufletească, nu vei avea nici dincolo de moarte!
      Da, din păcate nu eşti singura.. fărâma aia de linişte pe care o simţi are legătură cu dispariţia „mitului unicităţii”… nu eşti singura care are această de problemă şi nici nu eşti cea care o are pe cea mai mare de acest fel… e ok să te simţi aşa… asta nu e egoism ci conştientizarea faptului că în suferinţa ta NU eşti singură…
      Rămân la principiul că „un sfat ne cerut dar dat este o acuză” aşa că nu te întreb „de ce nu te desparţi de el?” şi nici nu îţi pot spune ce e bine sau ce nu e bine să faci…. asta numai tu şi Bunul Dumnezeu ştiţi… să nu uiţi însă, că frica, deşi e un sentiment necesar pentru auto-conservare, te distruge din interior… sunt dureroşi pumii primiţi de la alţii… nu are rost să ne mai băm pumni şi singuri… iar frica face din tine propriul tău sac de box… Eu cred că cine ajunge să se cunoască pe sine poate scăpa de orice frică, şi când scapi de frică poţi lua deciziile cele mai bune.
      Dacă ai ajuns la acest articol înseamnă că ai căutat răspunsuri… poate ai găsit unele şi altele rămâne să le mai afli… oricum ceea ce simţi şi trăieşti acum probabil are rădăcinile în copilărie şi în relaţia ta cu părinţii tăi… ai putea să cauţi acolo mai multe răspunsuri… frica ce o simţi e posbil să nu aibă o legătură chiar atât de mare cu prietenul tău…
      Nu ştiu dacă crezi sau nu în Dumnezeu, dar ştiu că El te vede şi e acolo pentru tine… dacă îţi pui întrebări sincere, te va ajuta să găseşti răspunsuri şi mai ales soluţii… În căutarea ta ei nevoie de un aliat… iar altul mai puternic decât El, eu nu ştiu…
      Atât pot să îţi spun acum… şi să mă ierţi dacă ţi-am spus ceva greşit…
      Dumnezeu să-ţi pună pace-n suflet şi lumină în minte!
      Spor în toate cele bune!

  8. alexandra21 zice:

    multumesc mult pentru cuvintele frumoase.detalii prea multe despre familia mea nu am oferit dar ceea ce pot spune este faptul ca am o familie unita, copilaria mea a fost minunata, deci nu am probleme sau sechele in urma vreunui evenimen nefavorabil.motivul pentru care nu ma pot desparti de prietenul meu e faptul ca ma amentinta, avand multe cunostiinte in orasul unde locuim se bucura de ”putere”.tot cemi ramane de facut e sa astept sa se plictiseasca, sa astept sa i se sterga si ultima urma de interes fata de mine.cand am scris prima data ma aflam intr-un moment de disperare, dar nu pot face nimic decat sa privesc inainte si sa ma bucur de viata asa cum o da Dumnezeu.

    • andrei zice:

      Alexandra, nu-mi rămâne decât să te cred pe cuvânt când spui că ai avut o copilărie minunată, deşi de multe ori problemele pot fi mai ascunse decât ar putea părea la prima impresie.
      Există o carte: „Labirintul codependeneţei”. Dacă o ştii deja, nu lua în considerare această recomandare, dar dacă nu, atunci e posibil să îţi prindă bine dacă o citeşti (o găseşti online). Poate te va ajuta să descoperi în primul rând de ce ai intrat în această relaţie, iar apoi, de rămâi în ea (dincolo de frica care este firească într-un asemenea caz)…. Mă bucur că te bucuri de viaţă!
      Hristos a înviat!
      Spor în toate cele bune!

  9. laurabologo zice:

    buna sunt laura ami dau cu parerea doar celor ce o vor,an viata cand ajungi sa suferi din cauza partenerului de viata.E atunci cand pasesti antro relatie prea devreme pentru ca iubesti persoana respectiva fara sa te asiguri daca este asa cum crezi ca este,daca este genul de persoana cum ai vrea tu sa fie, sau daca iubirea ei[lui]este cum ai vrea tu, sau chiar te iubeste, asigura te ca aceea iubire nu se va stinge niciodata,caci iubirea nu doare,nici nu se cauta vei gasi durere,suferinta,lacrimi,iubirea adevarata va trece pe langa tine poate vei sti, poate nu dar ai grija sa nu fie prea tarziu,iubirea si norocul nu vin de multe ori an viata.Toate cele bune

  10. andrada ioana zice:

    buna ma numesc ioana sunt casatorita de un an peste 3 luni o sa avem si cununia religioasa ceea ce vreau sa va spun e ca imi iubesc enorm sotul si el pe mine de asta sunt sigura pentru ca am trecun prin multe ca sa ajungem unde suntem.eu am avut o copilarie ingrozitoare cu scandaluri in casa si batai si miam jurat ca la o prima atingere din partea unui baiat o sa i tai mana jos dar viata face sa nu fie asa,sotul meu ma inselat si ma mintit de la inceputul relatiei si din cauza distantei care era intre noi la inceput. problema e ca cu inselatul a lasato mai moale dar cu minciunile nu iar parca Dumnezeu vrea de multe ori il prind cu minciuna si asta provoaca certuri intre noi prima oara sa sfarsit cu o palma din partea lui adevarul e ca nici eu nu pot tacea problema e ca de cand suntem casatoriti bataile sunt tot mai frecvente si ultima data a fost cu pumni in fata si picioare in spate sa nu mai zic de dat cu capul in pereti repet e si vina mea ca spun tot ce gandesc daca va scriu voia e pt ca nu mai fac fata si nu stiu ce sa fac il iubesc si imi e greu sa divortez.va rog ajutatima

    • Pr. Andrei zice:

      Doamne ajută Ioana!
      Îmi pare nespus de rău că treci prin așa ceva.
      Crede-mă că m-am gândit îndelung la ce răspuns ar trebui să îți ofer. Explicați cu privire la viața pe care o ai alături de acest bărbat sunt multe. Ca să sintetizez pot spune că cele mai bune explicații le găsești în copilăria ta și în copilăria lui.
      Nu am dreptul să îți spun ce să faci sau să nu faci. Orice decizie vei lua în legătură cu starea în care te afli trebuie să îți aparțină 100% și asta pentru că trebuie să ți-o asumi 100%.
      Pot însă să îți spun că dacă un bărbat lovește o femeia o dată 99,99% o va lovi și a doua și a treia ora… iar asta tu o știi deja. Dacă într-un bărbat care lovește o femeie (mai ales femeia pe care o iubește sau spune că o iubește) nu are loc schimbare interioară profundă, comportamentul agresiv se va accentua. Îți mai pot spune că nici apariția unui copil în familie nu însemnă neapărat că se va liniști. Din contră, de cele mai multe ori, frustrările cauzate de schimbările ce apar în viața lui datorită apariției unui copil în familie, se vor răsfrânge cel mai adesea asupra mamei.
      Dincolo de toate acestea pot să îți mai spun, din tot sufletul, că Dumnezeu vede suferința ta și fiecare palmă pe care o iei Îl doare la fel de tare. Poate te întrebi de ce nu intervine sau de ce permite asta? Pentru că vă respectă și ție și lui capacitatea de a alege în legătură cu propria viață.
      Te felicit pentru sinceritate și curajul de a vorbi despre ceea ce trăiești. Asta te va ajuta.
      Ești oricând binevenită aici.
      Spor în toate cele bune!
      Pr. Andrei

  11. Alina-Nicoleta zice:

    Andrada, îmi pare foarte rău să citesc astfel de rânduri, dar mă bucur că ai avut curajul să le scrii…
    Mă rog și sper ca asta să te ajute să iei o decizie în ceea ce te privește, să-ți vezi situația și din alt punct de vedere. Ca și Părintele Andrei, nici eu nu-mi permit să-ți dau vreun sfat, dar îți pot spune că meriți să fii fericită, meriți să fii iubită, apreciată, și mai ales respectată.
    Nu te gândi că te bate doar pentru că tu nu poți să taci, pentru că e dreptul tău să spui ce te doare, dar contează și cum o faci! Însă, în unele cazuri, oricât de frumos ai vorbi, rezultatul e același.
    Acum, rămâne să pui tu în balanță avantajele și dezavantajele unei astfel de căsnicii, dacă putem spune așa. Adică, chiar să scrii pe hârtie ce câștigi și ce pierzi dacă rămâi în relația asta. Se merită să plătești un astfel de preț pentru iubire? Crezi că asta așteaptă Dumnezeu de la tine? Crezi că te poți mântui lângă el? Iată niște întrebări pe care merită să ți le pui…
    Noi îți suntem alături cu gândul și cu rugăciunea… Dumnezeu să te lumineze și să îți dea putere să iei decizia cea bună!
    PS: Îți mai recomand ca lectură suplimentară http://alanonromania.wordpress.com/2012/03/10/cum-se-aplica-cei-12-pasi-in-casnicie/
    http://alanonromania.wordpress.com/2012/02/11/cauzele-codependentei/

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s