Predică la Duminica a 6 – a din Post ( Duminica Floriilor )


Cu şase zile înainte de   Paştile   Iudeilor   a   intrat Domnul nostru Iisus Hristos   triumfal în Ierusalim. Înconjurat de  Sfinţii  Săi Apostoli şi de o mulţime mare de popor se apropie de poarta cetăţii. Era mare alai şi bucurie în tot Ierusalimul.  Mulţi au aşternut în calea Mântuitorului veşmintele lor, alţii ţineau stîlpări în mâini, toţi erau bucuroşi, veseli şi strigau : „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului !” (Marcu XI, 9).

Oare de ce intră Iisus, pe care-L ştim atât de smerit şi umilit, triumfal, în cetatea Ierusalimului ? Mai întâi de toate Iisus vrea să se arate poporului ca împărat al lui Israil. Apoi această intrare sărbătorească în Ierusalim, avea să fie modul intrării Sale în Ierusalimul ceresc. Iată rostul sărbătorii de astăzi, înţelesul mai adânc al alaiului care I se face blândului Iisus. Această intrare triumfală a dumnezeiescului Mântuitor în Ierusalim mai are şi o însemnătate tainică, fiindcă ea se repetă şi se serbează până astăzi in Sfânta Euharistie, în Sfânta Cuminecătură cum îi   spune   poporul  nostru,   pentru că Sfânta Împărtăşanie nu este altceva decât o intrare sărbătorească a Mântuitorului Iisus Hristos în sufletul creştinului. De aici s-a înrădăcinat şi un obicei ca cei mai mulţi credincioşi să se împărtăşească în Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor. Deci intrarea lui Iisus în Ierusalim ne aduce aminte de intrarea Lui în sufletele credincioşilor, ne aduce aminte de Sfânta şi marea Taină a Împărtăşaniei.

Sfânta Împărtăşanie este Taina cea mai mare a credinţei noastre. În această Taină vine Domnul nostru Iisus Hristos, întreg, în părticica cea mai mică, cu Trupul şi Sângele Său, vine la cei ce se împărtăşesc în biserică, ca să-i sfinţească, la cei bolnavi, ca să-i mângâie, şi să-i întărească, la cei care zac pe patul morţii, ca să le uşureze plecarea din lumea aceasta ; dându-le făgăduinţa dulce şi plină de mângâiere că : „Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci” (Ioan VI, 51).

Ce mare bucurie de a fi creştin, ce fericire pentru noi pământenii şi fiii Bisericii lui Hristos că ne putem hrăni cu prea curatul Trup şi Sânge al lui Dumnezeu !

Această hrană minunată a Sfintei Împărtăşanii ne-a pregătit-o dragostea lui Dumnezeu nouă, creştinilor, în fiecare biserică, însă multor creştini le vine greu să se pregătească măcar o dată pe an pentru această hrană fără asemănare pe lume.

Un om învăţat ne spune despre această înfricoşată taină : „Dacă am putea noi contopi toate faptele mari, câte s-au întâmplat în lume, cu tot binele, frumosul şi folosul lor într-o singură faptă şi dacă am pune-o pe aceasta alături de o faptă pe care o săvârşeşte creştinul, dacă primeşte cu vrednicie Sfânta Împărtăşanie, atunci toate acele fapte ale neamului omenesc n-ar fi, pe lângă  o singură împărtăşanie, decât numai umbra unei umbre”. Ce cuvinte frumoase despre folosul neasemuit de mare al unei împărtăşanii cu adevărat creştineşti. Pentru o asemenea împărtăşanie, adevărat creştinească, se înţelege de la sine că trebuie să fim pregătiţi în chip cuviincios. Iată ce ne spune în această privinţă Sfântul Apostol Pavel : „Să se cerceteze, însă, omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar” (I Corinteni XI, 28). Cercetarea cugetului, o mărturisire plină de căinţă a păcatelor noastre sunt pregătirea ce se cere pentru Sfânta Taină a Împărtăşaniei. Cui îi lipseşte această pregătire creştinească, izvorul de viaţă făcător al Sfintei Împărtăşanii se va preface într-un izvor de osândă, după cum ne spune iarăşi Sfântul Apostol Pavel : „Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Corinteni XI, 29).

Aşa cum evreii,  la   Intrarea   lui   Iisus   în   Ierusalim,şi-au lepădat hainele,   le-au   aşternut   în   cale,   să ne lepădăm şi  noi în faţa intrării lui Iisus în sufletul nostru  şi în  faţa Sfintei  Împărtăşanii,   de   toate   patimile, poftele şi greşelile noastre. Precum L-a întâmpinat poporul evreu pe Împăratul Său, la porţile Ierusalimului cu stâlpări, să ieşim şi noi înaintea Lui cu stîlparea unui suflet curăţit printr-o mărturisire   sinceră   creştinească.

Numai aşa făcând, Sfânta Împărtăşanie va fi pentru fiecare dintre noi, într-adevăr, un izvor de fericire, de mângâiere şi de viaţă veşnică. Atunci vom simţi şi înţelege cât de adevărate sunt frumoasele cuvinte ale Fericitului Augustin cu privire la Sfânta Împărtăşanie : „Cu toate că Dumnezeu este atotputernic, n-a putut să ne «dea mai mult, cu toate că este atotînţelept, n-a ştiut să ne dea mai mult şi cu toate că este atotbogat, n-a avut de unde să ne dea mai mult decât această Sfântă Taină. După ce am văzut care este înţelesul intrării triumfale a Fiului lui Dumnezeu în cetatea Ierusalimului, se cuvine să-L rugăm pe Dumnezeu, ca ziua cea sfântă şi mare a Învierii Domnului să ne găsească pe toţi pregătiţi, curaţi, luminaţi şi vrednici de fericirea cea adevărată şi netrecătoare. Amin.

Sursă imagine: aici

Sursă text: Pr. Dr. O. Pop

Spor în toate cele bune!

Acest articol a fost publicat în Predici și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s