Triunghiul dramei


La şedinţele de consiliere întâlnesc adesea tipare comportamentale ce se încadrează perfect în triunghiul dramei. După ce  explic ce „spune” triunghiul dramei, de cele mai multe ori, observ o reacţie de uşurare, ca şi cum cel din faţa mea expiră din tot sufletul: „Deci asta era? De asta mă simţeam aşa!”

Triunghiul dramei este un model psihologic şi social al interacţiunii umane descris pentru prima dată de Stephen Karpman. El susţine că există trei roluri principale pe care o persoană şi le poate asuma (conştient sau inconştient) atunci când interacţionează cu o altă persoană; anume:

1. VICTIMA

2. ACUZATORUL

3. SALVATORUL

Pe măsură ce drama are loc, o persoană poate să treacă prin toate aceste trei roluri.

Exemplu: Stela şi Costel, se iubesc mult. Stela are tendinţa de a victimiza foarte mult iar când îl întâlneşte pe Costel, care este este un bărbat foarte sigur pe el, se îndrăgosteşte lulea. Costel, un fel de superman fără costum, este atras irezistibil de Stela care are nevoie de el. Îi cade cu tronc. Amândoi au impresia că se cunosc de o viaţă. Dar pe măsură ce timpul trece Stela va victimiza tot mai mult, se va arunca în braţele lui Costel, îi va pune toate speranţele în el etc. Costel însă este om, are puteri limitate şi nu poate rezolva totul. Până la urmă o va dezamăgi pe Stela care, se va transforma astfel din victimă în acuzator: „M-ai dezamăgit! Nu mă aşteptam la asta din partea ta! Îmi pusesem toate speranţele în tine!” Costel începe să se scuze şi devine victima. Ce urmează de aici nu e greu de presupus…

Din ghidul de conversaţie al triunghiului dramei mai amintim: „- De ce nu…/ Da, dar…; – Dacă nu ai fi fost tu… ; – De ce mi se întâmplă asta meru?; – Vezi ce m-ai determinat să fac?; – Tu m-ai băgat în asta; – Uite cât de greu am încercat!; – Nu încerc decât să te ajut!; etc.”.

Iată în continuare un exemplu de dialog în care pot fi surprinse rolurile şi inversarea lor. Frazele sunt colorate diferit în funcţie de rolul jucat în acel moment, după cum urmează: Acuzatorul = roşu; Salvatorul= albastru; Victima = verde. (este puţin mai obositor de citit dar în felul acesta schimbările de rol se pot observa mai clar).

Ion: Nu pot să cred că ai ars cina! Este a treia oară luna asta!
Maria: Păi, Ionică a căzut şi şi-a julit genunchii, mâncarea s-a ars in timp ce eram ocupată cu bandajarea lui.
Ion: Cocoloşeşti prea mult băiatul ăsta!
Maria: Doar nu ai fi vrut să facă o infecţie, nu? Aş fi ajuns să am grijă de el dacă s-ar fi îmbolnăvit.
Ion: Este suficient de mare ca să-şi pună singur bandaje.
Maria: Nu vroiam să umple de sânge tot covorul.
Ion: Stii că asta e problema cu aceşti copii! Ei se aşteaptă să faci totul!
Maria: Este normal, dragă, sunt atât de mici.
Ion: Muncesc ca un câine toată ziua la muncă, nu-mi place …
Maria: Da, tu chiar munceşti din greu, dragă.
Ion: Şi nici măcar nu pot să mănânc o masă ca lumea!
Maria: Pot găti altceva, nu va lua prea mult timp.
Ion: O risipă a unei fripturi scumpe!
Maria: Ei bine, poate dacă ţi-ai fi ridicat fundul din scaun puţin in timp ce am fost ocupată, nu s-ar fi ars!
Ion: Nu ai spus nimic! De unde ar fi trebuit să ştiu?
Maria: Ca şi cum nu l-ai fi auzit pe Ionică plângând? Tu ignori mereu copii!
Ion: Nu-i adevărat, am doar nevoie de timp să stau şi să mă relaxez după ce a lucrat toata ziua! Nu stii cum este …
Maria: Sigur, ca şi cum a avea grijă de casă şi copii, nu este o MUNCĂ!

Putem presupune că cearta poate continua aşa la nesfârşit. Soluţia? Persoana care conştientizează că este adesea atrasă în acest triunghi al dramei poate ieşi din el. În cazul de faţă un răspuns pasiv ar fi pus capăt conflictului:

Maria: Ei bine, poate dacă ţi-ai fi ridicat fundul din scaun puţin in timp ce am fost ocupată, nu s-ar fi ars!

Ion: Da, este adevărat!

Iar tipul acesta de răspuns se aplică şi pentru rolul de victimă:

Ion: Muncesc ca un câine toată ziua la muncă, nu-mi place …

Maria: Îmi pare rău că te simţi atât de obosit! (dialogul este tradus şi adaptat după sursă)

Câte discuţii nu denaturează în certuri fără să ne dăm seama iar când se termină ne întrebăm de ce ne-am certat până la urmă? De ce? Pentru că suntem adesea atraşi în aceste rolurile care ne destabilizează emoţional. Primul pas în ieşirea din această stuaţie este conştientizarea.

Spor în toate cele bune!


Posibil să te intereseze şi:

Teste online pentru dependenţa de alcool şi codependenţă

Caracteristicile persoanelor codependente (I)

Caracteristicile persoanelor codependente (II)

Acest articol a fost publicat în Codependenta și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Triunghiul dramei

  1. alanonromania zice:

    Foarte util articolul pentru cei care nu stiu cum sa iasa din acest labirint…;)

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s