La pomenirea Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul


Îmi aduc aminte cu atâta plăcere de cei cinci ani petrecuţi la Seminarul de la Mănăstirea Neamţ, la adăpostul rugăciunilor Sfântului Ioan Iacob.

Îmi aduc aminte de rugăciunile de dimineaţă şi de seară făcute în faţa raclei cu particele din moastele Sfântului. De Acatistul Sfântului făcut împreună cu toţi colegii în fiecare dimineaţă înainte de ore, de Ceaslovul, camilafca şi metaniile Sfântului Ioan din raclă, de aerul curat…

Îmi aduc aminte de vecernii, utrenii şi Liturghii, de Psaltire, de paraclisul răcoros, de catedrala cu un ecou magnific, de multe alte lucruri ce mi-au umplut sufletul în acei ani…

Am convingerea fermă că şi Sfântul Ioan Iacob m-a ajutat să fiu cel ce sunt acum!

La fiecare 5 august e hram… în sufletul meu!

Şi cum o imagine face cât 1000 de cuvinte:

Sf. Ioan Iacob

Catedrala Seminarului de la M-rea Neamţ

Spor în toate cele bune!

Sursă imagini: aici

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s