Costurile de spitalizare pentru intoxicaţiile etanolice plătite de pacienţi: o soluţie pentru dependenţi?


Am văzut zilele trecute ştirea conform căreia Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor a aprobat, miercuri, în unanimitate, iniţiativa legislativă potrivit căreia pacienţii care ajung în serviciile de urgenţă în urma intoxicaţiei etilice vor deconta costurile spitalizării. Iniţiativa aparţine domnului deputat Tudor Ciuhodaru.

E adevărat că pentru tratarea persoanelor cu intoxicaţii etanolice se cheltuie foarte mulţi bani. Însă, trebuie avute în vedere câteva aspecte.

În primul rând trebuie să trasăm o linie clară între persoanele internate în urma unei intoxicaţii „întâmplătoare” şi persoanele dependente de alcool. Şi asupra celor din urmă aş vrea să mă opresc.

O persoană dependentă de alcool, mai ales în stadiile avansate, va trece prin numeroase internări, fie la urgenţe fie la spitalele de psihiatrie, care însă nu rezolvă problema reală: dependenţa, ci se concentrează asupra ameliorării unor efecte secundare ale acesteia (sevrajul, halucinaţiile, deshidratarea, etc.). Aşadar, nu faptul că statul cheltuie mulţi bani pentru tratarea lor e problema, ci faptul că nu are o viziune coerentă cu privire la asistarea persoanelor dependente. Se cheltuie bani nu pe tratarea bolii, ci pe tratarea efectelor ei secundare!!!

Adevărata problemă este că la nivelul întregii ţări exită o mână de centre de consiliere a persoanelor dependente de acool (ca să nu zic a persoanelor dependente în general şi că, în general, domeniul adicţiilor este încă în stadiu de pionerat) şi cele mai multe dintre ele sunt parte a unor ONG-uri. Sunt extrem de puţine comparativ cu amploarea problemei.

Iniţiativa ar avea reali sorţi de izbândă dacă ar fi susţiuntă de o infrastructură  în ceea ce priveşte consilierea în adicţii. Dacă, de exemplu, după internare dependentul ar fi direcţionat spre un centru de consiliere (ambulator, rezidenţial, sau de altă natură), riscurile unei noi internări (alţi bani cheltuiţi de sistemul medical) ar scădea considerabil.

Apoi, pentru persoanele din prima categorie, plata serviciilor de spitalizare ar putea să nu fie o problemă, însă pentru cele din a doua, de cele mai multe ori va reprezenta o problemă imensă. Ce să iei de la cel care aproape nu mai are nimic altceva decât viaţa?! Chiar şi în ceea ce priveşte munca în folosul comunităţii, despre care se face referire în iniţiativa legislativă, lucrurile nu sunt tocmai sigure…

Consider că rezolvarea oricărei probleme necesită, înainte de a trece la fapte, o viziune foarte clară, pentru ca soluţia să nu fie una de conjunctură. Astfel, asemenea legi, pentru a-şi atinge scopul, trebuie susţinute şi de o serie întregă de acţiuni bazate pe o strategie. Problema dependenţei de alcool este una naţională. Înainte de legi, de ce nu avem, la nivel naţional, o viziune în privinţa rezolvării acestei probleme?!

Cât despre iniţitiva în cauză vom vedea care va fi impactul ei.

Spor în toate cele bune!

Sursă imagine: aici

Acest articol a fost publicat în Adicţii, Alcoolism și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Costurile de spitalizare pentru intoxicaţiile etanolice plătite de pacienţi: o soluţie pentru dependenţi?

  1. Pingback: Costurile de spitalizare pentru intoxicaţiile etanolice plătite de pacienţi: o soluţie pentru dependenţi? - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Serafim zice:

    Nemții așa fac. Dar la ei, dacă te îmbeți în public te duce pe sus la dezalcoolizare. Acolo îi ține minim 48 de ore iar factura merge direct la bancă împreună cu salariul sau pensia. Banca scade toate facturile și îți dă voie să mai scoți doar cât a mai rămas.

    Acuma problema se pune cam în felul următor. Cum taxezi un om care cerșește ca să bea până nu mai știe de el și oricum n-are nimic în bancă și nici în buzunare? Și sunt destul de mulți în situația asta. Legile care se copiază din afară ar trebui văzute și de cineva care „gândește”. Ceea ce funcționează în Germania nu are cum să funcționeze în România fără infrastructura aferentă. Și nici nu cred că poate cineva compara un ajutor social de 7-800 de euro de la ei cu un salariu de 500 de la noi.

    • andrei zice:

      Aşa este părinte Serafim!
      În vest există soluţii viabile nu… experimente!
      Cheltuielile cele mai mari, în cazul de faţă, se fac tocmai cu persoanele dependente (există statistici care spun că un dependent va ajunge să aibă nevoie de până la zece internări pe an!!!)… dacă nu ofer soluţii reale pentru tratarea dependenţei nu am rezolvat NIMIC…
      Oricum, diferenţa din punct de vedere economic şi al mentalităţii dintre noi şi ei poate fi calculată lejer în ani lumină

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s