Coşmarul din plicurile cu vise… etnobotanice

Începând cu vara anului 2008 pe străzile din marile oraşe ale ţării noastre au apărut un soi de magazine foarte ciudat: culori vii, geamuri pentru deservire foarte mici, mesaje apartent fără sens, program de funcţionare ce sfidează regulile comerţului, ce în scurt timp au primit titualtura de weed-shop-uri,  spice shop-uri sau „magazine de vise”.

Ce comercilizează? Produse etnobotanice! O privire aruncată într-un dicţionar explicativ al limbii române ne ajută să descoperim că termenul etnobotanic se referă la studiul denumirilor populare ale plantelor sau la o ramură a etnobiologiei care studiază relaţiile reciproce dintre om şi mediul vegetal. Este mai mult decât evident faptul că ceea ce se găseşte în plicurile acelea nu are nici o legătură cu etnobotanica, dar termenul a fost folosit pentru a induce în eruare fie pe cei ce sunt tentaţi să consume, fie opinia publică.

În aproximativ trei ani România a ajuns pe locul patru în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte consumul de astfel de produse, fiind depăşită numai de Anglia, Germania şi Olanda, un salt năucitor, în condiţiile în care la finele lui 2007 nici măcar nu figura într-un astfel de clasament. Însă dincolo de clasamente, cifre şi statistici, înfricoşătoare de altfel, realitatea este cea care arată coşmarul în care a fost aruncat o generaţie întreagă.

Cine consumă?

În general consumatorii de etnobotanice fac parte din categoria adolescenţilor şi tinerilor adulţi, deşi s-au constatat cazuri extreme de consum chiar şi în jurul vârstei de 10 ani.

Despre presiunea grupului de egali s-a scris foarte mult. Şi în cazul consumului de etnobotanice ea este una din cauzele principale. Mărturiile tinerilor care au consumat sau consumă încă astfel de produse arată faptul că grupul de prieteni a avut o influenţă majoră în hotărârea de a începe consumul. La aceasta se adaugă curiozitatea, teribilismul, problemele familiale, dorinţa de a evada din propia lume, căutarea senzaţiilor tari etc.

În ceea ce priveşte situaţia materială, în general, tinerii care consumă aceste amestecuri de plante provin din familii cu situaţie materială medie sau peste media generală a ţării. Acest lucru este normal având în vedere faptul că preţul acestor produse este unul destul de ridicat. Îm medie un plic costă 50 de lei, în funcţie de gramaj şi de concentraţia produsului, dar unele produse pot fi achiziţionate şi cu preţuri de 5 sau 200 de lei, oferta de preţuri fiind foarte variată.

Ce consumă?

Este foarte de greu de stabilit ce anume se găseşte într-un astfel de plic. La o analiză a etichetei putem citi cu „surprindere” faptul că conţinutul „nu este destinat consumului uman”!?, iar ingredientele variază de la potpouri, frunze uscate, extracte din flori aromatice si fructe exotice la substanţe precum magneziul, săruri minerale, glucoză sau coloranţi alimentari.

În fapt, plantele/substanţe halucinogene cele mai utilizate în aceste amestecuri sunt:

1. Salvia (Salvia Divinorum)

Plantă originară din Mexic, utilizată pentru puternicile ei efecte psiho-active.  Efectul pe care îl produce este o stare de beţie mult diferită de a alcoolului. La doze mari consumatorii au simţit o distorsionare dramatică a timpului, halucinaţii, călătorii în alte locuri, planete, timpuri, detaşarea sufletului de corp, „comunicări” cu lumea spiritelor, reîncarnări în alte persoane, schimbări de identitate. Cei mai mulţi consumatori rămân nemişcaţi în timpul experienţei, dar unii pot să se plimbe în stare de inconştienţă (de somnambul). Mulţi o consideră o experienţă mai mult înfricoşătoare decât distractivă.

Fumarea acestei plante produce iritări ale gâtului, dureri de cap şi o uşoară iritabilitate. A fost interzisă prin lege în ţara noastră în februarie 2010.

1. Kratom (Mitragyna speciosa)

Este frunza unui arbore din familia rubiaceae, arbore originar din Sud-Estul Asiei.

Pe lângă faptul că poate fi consumat ca un narcotic propriu-zis, kratom-ul este des folosit şi ca substituent pentru opiu. În urma consumului are efecte stimulente sau sedative, în funcţie de diverşi factori. A fost descris ca lăsând senzaţia de fericire cu o foarte mare dorinta de a munci. Alte efecte sunt anestezii locale şi calmarea sistemului nervos central. Efectele secundare care apar la consumarea pe o perioada îndelungata sunt anorexia şi pierderea greutătii, insomnii, precum si o închidere la culoare a pielii, în special pe obraji.

1. Buretele muştelor sau buretele pestriţ (Amanita Muscaria)

Este o ciupercă otravitoare şi psihoactivă din genul Amanita.

Efectele ce apar în urma consumului sunt foarte variate şi imprevizibile. Din această cauză consumatorii recomandă celor care doresc să încerce această ciupercă o atenţie sporită. Aceştia au relatat între efecte iniţiale greaţa şi transpirarea excesiva. Întervin apoi stări somnolente cu vise intense şi episoade de trezire cu viziuni şi posibile sentimente energie şi entuziasm. A fost de asemenea interzisă prin lege.

4. Hawaiian baby woodrose (Argyreia nervosa)

Este un membru al familiei convolvulaceelor, care include, de asemenea, si zorelele. Ele contin o triptamina naturala numita LSA (Lysergic Acid Amide), asemenea LSD-ului. Seminţele sunt consumate pe cale orala, direct sau după extragerea alkaloizilor. Precum LSD-ul, LSA-ul este un psychedelic sau halucinogen care poate avea puternice efecte mentale.

Primele efecte sunt urmatoarele: stare de visare, fericire, abilitatea de concentrare şi de a deveni foarte interesat de lururile care provoacă plăcere, inabilitatea de concentrare în sarcini complexe cum ar fi programarea sau sofatul.

1. „Sarea de baie”

Ascunsă sub numele clasicelor săruri de baie, „sarea de baie” comercializată de spice-shop-uri este de fapt un derivat de amfetamină extrem de periculos, care a propovocat până acum destul de multe decese.

Efectele constau în: halucinaţii, anxietate, palpitaţii, logoree, clănţănitul dinţilor, transpiraţie intensă, insomnie, memorie de scurtă durată, dureri la nivelul pielii şi a nasului. Substanţa creşte pulsul şi bătăile inimii, dilată pupilele, usucă gura şi scade pofta de mâncare. Comercializarea ei a fost interzisă în ţara noastră.

Acestea ar fi numai patru dintre cele mai importante componente ale amestecurilor din plicurile de la magazinele de vise care se foloseau. La ora actuală datorită plantele şi substanţele interzise au fost înlocuite de unele noi.

Din păcate numai producătorii ştiu cu exactitate compoziţiile. În plus este dovedit faptul că amestecurile de plante sunt „condimentate” cu diferiţi compuşi chimici meniţi să amplifice efectele şi să cauzeze dependenţă în cel mai scurt timp posibil. De aici şi unul din pericolele extreme la care se expun consumatorii: ei nu ştiu cu exactitate ce consumă!

Lumea celor „open – minded”

Aşa se auto-intitulează cei care caută relaxarea în plicurile cu vise. Pentru ei cei care nu consumă sunt „normal people” (oameni normali).

O raită pe site-urile şi forum-urile pasionaţilor de astfel de senzaţii tari va scoate în evidenţă o oarecare tendinţă de segregare a celor care consumă de exemplu marihuna (în argou: iarbă, verde, maria, green, weed etc.) de cei ce consumă produsele de pe rafturile magazinelor de vise, chiar şi numai pentru faptul că primii consumă produse „eco” iar cei din urmă se amăgesc cu produse de sinteză chimică în care plantele halucinogene ajung să fie mai degrabă excipienţi decât compusul principal.

Aşa cum este normal s-a conturat şi un limbaj, mai mult sau mai puţin codificat, pentru eficientizarea comunicării. Iată câteva exemple:

Trip (din engl. = călătorie) : se referă la stările/efectele  pe care o anumită substanţă le are în urma consumului. Consumatorii vorbesc de bad trip (implică halucinaţii asemănătoare coşmarurilor, cu stări profunde de anxietate, paranoia etc.) şi good trip (atunci când consumul duce la o stare de linişte şi  „vise plăcute”). 

Sitter (din engl. = persoană care îngrijeşte) sau „înger păzitor”:  este cel care păzeşte pe consumator atunci când înceracă o concentraţie mai mare a unui drog sau o nouă combinaţie. De obicei este şi el consumator iar prezenţa lui e necesară pentru că efectele acestor amestecuri sunt foarte imprevizibile (de exemplu o statistică recentă a arătat faptul că peste 50% dintre consumatorii de etnobotanice au avut măcar o dată gânduri suicidale).

Hit (din engl. = doză, a lovi, a nimeri): hit-urile sunt umărul de inhalaţii în cazul amestecurilor fumate. Mix-urile se fumeză la joint (ţigară rulată), bong („pipa cu apă” este un dispozitiv de filtrare a fumului cu ajutorul apei, în general din sticlă sau material plastic), sticlă cu apă (tun), narghilea sau „la găleată.”

La nivel online, pe de o parte se spune că produsele nu sunt destinate consumului uman şi se adresează colecţionarilor de plante rare cu vârsta peste 18 ani. Pe de altă parte,  descoperi cu surprindere faptul că multe din plicurile respective conţin îngrăşăminte pentru plante. Ele se dizolvă într-o anumită cantitate de apă şi cu soluţia rezultată planta este udată. Desigur se menţionează faptul că nu trebuie administrate plantelor cu probleme iar cele fără probleme nu trebui să exagereze cu îngrăşământul.

Desigur mai există mulţi alţi termeni şi mereu apar unii noi, însă relevant este faptul că, la nivel psihologic, folosirea lor are la bază sentimentul de apartenenţă la un  grup: e cool să foloseşti un limbaj pe care „normal people” nu îl înţeleg şi să povesteşti prietenilor ce trip avut fără ca primii să îşi dea seama despre ce vorbeşti.

Ce este de făcut?

Problema consumului de etnobotanice a încetat de mult timp să mai fie una izolată devenind un adevărat fenomen.

La jumătatea lunii februarie 2010 Guvernul României a emis o Ordonanţă de Urgenţă pentru completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi a Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, prin care a decis scoaterea în afara legii a unui număr de 36 de substanţe şi plante etnobotanice, ce se găseau pe „galantarele” magazinelor de spice-uri, lista cu substanţe interzise fiind completată cu altele opt în luna iunie a aceluiaşi an.

Efectul a fost unul minim, în sensul că, deşi marea majoritate a magazinelor de acest fel au fost închise, s-a amplificat comerţul on-line (acolo unde a şi debutat de fapt), existând şi posibilitatea de livrare la domiciliu. Această stare de fapt a durat puţin deoarece, în scurt timp importatorii şi comercianţii de astfel de produse au scos pe piaţă noi amestecuri, care, cel puţin la nivel declarativ, nu mai conţin plantele şi substanţele interzise prin lege. În plus s-a constat o scăderea vertiginoasă a preţurilor (de la câteva zeci de lei un plic până la 5 lei) în cazul anumitor produse.

Au mai existat în anumite oraşe ale ţării (Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş, Cluj etc) iniţiative din partea autorităţilor locale de închidere a magazinelor de vise, cu toate acestea multe dintre ele s-au redeschis nestingherite datorită permisivităţii sau lacunelor legislative.

Desigur, o lege, oricât de bine redactată, nu va putea rezolva în totalitate problema. Consumatorii au „dat de gust” şi vor găsi metode pentru a-şi procura condimentele. Însă cu siguranţă ar pune o oarecare ordine în acest sector, măcar în sensul specificării organelor abilitate pentru controlul acestui tip de activitate şi a completării cât mai frecvente şi mai eficiente a listei cu substanţele interzise.

Din punct de vedere etic, lucrurile sunt şi mai complicate. E adevărat faptul că cei care consumă au dreptul de a alege să facă sau nu acest lucru. E o libertate, care, deşi utilizată greşit, nu poate să nu fie respectată. Că aceste substanţe provoacă dependenţă nu mai e o noutate, cum noutate nu mai este nici acela că de multe ori aşa zisele droguri legale sunt o punte către cele ilegale. Cu toate acestea aceşti tineri nu pot fi ajutaţi cu forţa. Prevenirea şi informarea corectă, obiectivă, sunt printre puţinele acţiuni care pot avea efect pe termen lung. La acestea se adaugă oferirea de sprijin psihologic prin consiliere, grupuri de suport şi de terapie, fără neglijarea componentei sufleteşti a dependenţei.

Fenomenul consumului de droguri în general, este unul extrem de complex şi are la bază o multitudine de factori de natură spirituală, socială, economiă, psihologică, educativă, de mediu etc. iar cel al consumului de substanţe halucinogene legale, care probabil va lua amploare, nu face excepţie din acest tipar. De aceea este necesar ca modul de abordare al acestei probleme să fie unul holistic şi bazat pe o viziune coerentă. Până atunci nu putem decât să fim alături de tinerii consumatori de etnobotanice arătâdu-le alternativele iar pe cei care încă nu au căzut în mrejele lor să îi ajutăm să stea departe de coşmarul din plicurile cu vise…

– VA URMA-

Articol redactat pentru: www.centrulsfnicolae.mmb.ro şi www.ortodoxantidrog.ro

©prosanthropos.wordpress.com

PS: Spor în toate cele bune!