Iubirea: de la echilibru la dezechilibru (partea I)*


Coperta Revistei ”Theopolis” nr. 4/2011

–        Domnule Andrei, pentru început vă rog să ne spuneţi cum ar putea fi definită iubirea?

–          Întrebarea aceasta a frământat foarte mult fiinţa umană, a stârnit foarte multe gânduri și a pus la încercare multe suflete şi minţi luminate în întreaga  istorie a  neamului omenesc. E foarte greu de dat o definiție a iubirii pentru că de obicei putem vorbi foarte puțin despre ea, însă putem să o simțim. Consider că cea mai bună definiție a dragostei o găsim în Epistola întâi către Corinteni a Sf. Apostol Pavel, care, în capitolul al 13-lea, arată ce e dragostea, cum se manifestă și cum o putem recunoaște. Nu am să fac referire acum la întreg capitolul, care este sublim, numai o pană și un suflet inspirat de Duhul Sfânt ar fi putut să așeze în scris asemenea cuvinte. Aș vrea să mă refer doar la ultimul verset care spune: ”Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, iar mai mare dintre acestea este dragostea”.

Iată așadar că dragostea le întrece pe toate. Nu este atât de important să definim iubirea, este important să o simțim, să o înțelegem mai mult cu inima decât cu mintea. Dacă alunecăm în capcana unei raționalizări a iubirii, nu vom face decât să o transformăm într-un sentiment efemer. Iubirea este veșnică pentru că vine de la Dumnezeu, Izvorul iubirii, care este veșnic.

–          Tinereţea şi iubirea, două subiecte delicate, ce le leagă şi ce ar trebui să aibă în vedere tinerii care doresc să iubească curat?

–          Tinerețea este o perioadă minunată, iar iubirea are un rol fundamental în creșterea emoțională și spirituală a oricărui tânăr. Din păcate de foarte multe ori tinerii înțeleg iubirea într-un mod eronat. Fie că se raportează prea mult la aspectul exterior care în cele din urmă va păli, fie încearcă să scape de anumite probleme, de anumite neîmpliniri pe care le au în sufletul lor din familia de origine şi proiectează din nevoile lor asupra celor din jur, în special asupra persoanei față de care manifestă sentimente de iubire în mod deosebit.

E delicat să vorbești despre dragoste, așa cum e delicat să vorbești despre tinerețe pentru că, pe de o parte, merg mână-n mână, dar pe de altă parte, își pot face și mult rău una alteia. Tinerețea fără dragoste este o tinerețe sterilă, neîmplinită și netrăită în adevăratul ei sens, dar totodată și o dragoste lipsită de vigoarea și bucuria tinereții se transformă în egocentrism. Putem vorbi aşadar, de un ideal al iubirii, sau mai bine spus, despre cum ar trebui să fie simţită şi trăită iubirea în tinereţe, şi putem vorbi despre felul în care cei mai mulţi dintre tinerii de astăzi simt şi trăiesc iubirea, deformat, nesănătos.

–          Cum ajunge un tânăr să trăiască această iubire deformată, nesănătoasă?

–          Majoritatea problemelor emoționale pe care o persoană le are își au originea în copilărie, în relația pe care a avut-o cu familia, în special cu părinții, și fără doar și poate, în relația pe care persoana respectivă o are cu Dumnezeu. Primul nostru exemplu de iubire este acela pe care îl vedem la părinţii noştrii, în sânul familiei. Dacă acolo este linişte şi pace, dacă părinţii au o relaţie frumoasă, dacă se iubesc şi se respectă reciproc fiecare având conştiinţa locului său bine stabilit în familie, ca bărbat şi femeie, ca soţ şi soţie şi ca mamă şi tată, atunci putem  învăţa ce este iubirea adevărată, sănătoasă. Şi da, am spus „se poate învăţa” chiar dacă în răspunsul meu la prima ta întrebare, am afirmat că iubirea nu trebuie raţionalizată. „A învăţa” implică un efort, implică o evoluţie, mai uşoară sau mai dificilă, un urcuş permanent şi mai ales o permanentă transformare. Iubirea se învaţă! Şi dacă se învaţă, atunci, prima sală de clasă în care se „predă” este familia. Dar dacă primii mei învăţători au fost corigenţi la obiectul iubire, atunci cum voi putea învăţa?! Dacă în familie există diferite forme de abuz: verbal, emoţional, fizic; dacă unul, sau ambii părinţi suferă de vreun fel de dependenţe sau dacă manifestă comportamente compulsive faţă de copii (supraposesivitate, neglijenţă, etc.) atunci fără să vrea, copilul, tânărul de mai târziu, va prelua aceleaşi tipare comportamentale. S-ar putea convinge de veridicitatea acestor afirmaţii orice tânăr care, analizându-şi comporamentul faţă de persoana iubită, şi apoi pe cel al părinţilor săi unul faţă de altul, şi care va trage concluziile cât se poate de obiectiv. Cel mai probabil va ajunge la o constatare de genul: un tânăr se comportă faţă de iubita sa aşa cum se comportă tatăl său cu mama sa, iar o tânără se comportă cu iubitul ei aşa cum se comportă mama sa cu tatăl său. Desigur, nu generalizăm. În plus, trebuie să avem în vedere că, din păcate, cea mai mare parte a comportamentelor nesănătoase intervin într-o relaţie după căsătorie. Câţi dintre tineri nu jură că nu vor face ceea ce au văzut rău în familie şi cu toate acestea ajung se repete greşelile părinţilor? Puterea exemplului parental este foarte mare. Chiar și în relația pe care o au tinerii, şi nu numai, cu Dumnezeu, tind să proiecteze neîmplinirile şi posibilele lor imagini deformate pe care le au cu privire la iubire, ajungând în final să se raporteze greșit la valorile adevărate ale credinței noastre ortodoxe. De aceea mulți cad în deznădejde după ce s-au rugat pentru ceva și nu au primit lucrul respectiv (mai ales atunci când se roagă să descopere iubirea adevărată sau sufletul lor pereche). În sinea lor credința nu a devenit o jertfă, ci este mai degrabă un schimb comercial. Ca de exemplu: Eu îi ofer lui Dumnezeu mersul la biserică, rugăciune, post, în schimb mă aștept ca Dumnezeu să mă răsplătească, dar nu cum vrea El, ci cu ce vreau eu, când vreau eu și în cantitatea pe care eu mi-o doresc.

(VA URMA)

*Interviu pe care l-am acordat  pentru revista Theopolis  (Revista ASCOR Iași) nr.4/2011.

Spor în toate cele bune!

PS: Deoarece interviul are o lungime considerabilă îl voi publica pe blog în trei părți, pentru a evita o postare lungă și anevoie de citit.

A doua parte

A treia parte

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Iubirea: de la echilibru la dezechilibru (partea I)*

  1. Pingback: Iubirea: de la echilibru la dezechilibru (partea a – II – a)* « Blogul lui Andrei : "Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o Taină!"

  2. Pingback: Iubirea: de la echilibru la dezechilibru (partea a – III – a)* « Blogul lui Andrei : "Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o Taină!"

  3. suflet de cuuurva zice:

    Domnul Andrei…. in ce lume traiti? acolo exista ….iubire? 😮

    • andrei zice:

      Și încă din belșug… dar poate nu sunteți obișnuită cu iubirea din…lumea mea. Sau poate în lumile noastre iubirea are un Izvor și o Finalitate diferită.
      De fapt, dumneavoastră ce înțelegeți prin iubire? Dacă există în lumea dumneavoastră, de unde vine? Încotro se îndreaptă? Ce v-a adus?
      Doar câteva întrebări, ca să pornim un dialog. Asta, desigur, dacă nu sunteți decât o simplă turistă prin… lumea mea.
      Spor în toate cele bune!

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s