Patima beţiei şi eliberarea prin pocăinţă


Foto: ZiarulLumina.ro

de Floyd Frantz

E foarte greu pentru cei mai mulţi dintre noi să înţelegem dificultatea alcoolicului şi de ce are el atât de multe probleme care pornesc de la băut. Spunem: „nu ar trebui să bea atât de mult” sau „ai fi crezut că se va opri de dragul soţiei” sau „i-a spus doctorul că băutura îl va omorî, dar nu se opreşte”.

Acest fel de a gândi învinovăţeşte victima. Deşi e responsabilă pentru acţiunile sale, persoana care bea e încătuşată de ceva mai puternic decât ea, ceva despre care s-a tot vorbit de secole. În termeni medicali, se foloseşte cuvântul „alcoolism”. În Biserică, îi spunem „patima beţiei”

Medicina are remediile specifice pentru această boală, incluzând dezintoxicarea, consilierea şi diferite forme de terapie, ajungând la anumite rezultate. Biserica, de asemenea, are unele remedii, ce pot include trimiterea persoanei la doctor ori terapeut, dar în Biserică se înlocuieşte consilierea seculară cu cea spirituală, „duhovnicească”. Unul dintre punctele forte ale abordării alcoolismului în Biserică este cel al căinţei. Fără căinţă este imposibil să ajuţi alcoolicul sau să se ajute el însuşi. Iată un scurt studiu de caz ca exemplu.

Deoarece alcoolul îi poate cauza unele probleme personale, am încercat să ajut un tânăr să-şi controleze cantitatea de băutură pe care o bea şi să reducă, de asemenea, frecvenţa prilejurilor de băut. Această încercare nu a avut succes, aşa încât i-am sugerat să se gândească la a se abţine total de la consumul de băuturi alcoolice. Nu a fost de acord cu acest lucru, deoarece persista în înşelarea că nu aceasta ar fi cauza problemelor sale. Şi totuşi, acest tânăr nu se putea opri din băutură pentru perioade mai lungi de timp, iar când bea, devenea de nerecunoscut. După câteva şedinţe de consiliere duhovnicească, a ajuns să accepte faptul că, într-adevăr, alcoolul îi fura toate lucrurile bune din viaţă şi le înlocuia doar cu unele rele. El „şi-a venit în sine”, aşa cum se spune în Parabola fiului risipitor. Şi-a recunoscut situaţia şi neputinţa de a ieşi din ea şi a recunoscut că are nevoie de ajutor. Fără această onestitate personală, nu ar fi fost posibil niciun progres în ajutorul lui. Dar acesta a fost doar începutul unui „proces de vindecare”, ancorat în spiritualitate.

Prin consilierea duhovnicească, el a recunoscut că Dumnezeu poate şi îl va ajuta să se oprească total din băut, datorită iubirii nemărginite pe care o are faţă de om, ajutându-l pe acesta. Pentru tânărul în discuţie a fost nevoie să mediteze asupra felului în care lucrează Acesta. Dumnezeu nu acţionează singur în aceste cazuri. E nevoie de o conlucrare divino-umană, o sinergie între actele omului şi lucrarea Domnului. Această împreună-lucrare include demersul lui de a-şi face un inventar personal moral al acţiunilor sale, al păcatelor şi al felului egoist de a trăi. Acest inventar a fost urmat de spovedanie şi participare la viaţa liturgică a Bisericii. A luat o decizie fermă de a-şi încredinţa întregul ego şi întreaga viaţă grijii lui Dumnezeu şi să trăiască fiecare zi într-o manieră în care credea că Domnul ar vrea să fie. Această decizie a constat în dezvoltarea unui program zilnic de meditare, rugăciune şi participare constantă la Tainele Bisericii, în special spovedania şi Sfânta Împărtăşanie. Aceasta înseamnă nu doar că şi-a mărturisit păcatele, ci chiar a acţionat în sensul schimbării vieţii (Praxis) prin căinţă, prin întoarcerea la Domnul. Acest mod de viaţă l-a dus mai aproape de Dumnezeu (Theosis) şi l-a îndepărtat de vechiul mod de viaţă.

Tânărul despre care vorbesc nu s-a putut întoarce la băutură nici măcar în cantităţi moderate, deoarece alcoolismul este o boală incurabilă şi e nevoie de abstinenţă totală pentru a considera „reuşit” demersul terapeutic.

* Floyd Frantz este misionar OCMC în Transilvania, director al programului „Sf. Dimitrie” al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Christiana” Cluj, realizat în cadrul unui parteneriat între Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului şi Centrul Misionar Creştin Ortodox SUA (OCMC)

Sursa: Ziarul Lumina

Comentariu:

Am observat la ședințele de consiliere că dependenții sau codependenții care care nu pornesc de la zero în ceea ce privește relația cu Dumnezeu au un urcuș ceva mai ușor. Însă, în același timp am descoperit, că cei ce intră „pe minus”, dacă trec de primii pași și reușesc să se încredințeze lui Dumnezeu, stabilesc o relație ceva mai profundă decât primii.

Este dacă vreți întocmai ca diferența dintre cei născuți într-o credință și cei convertiți, la un moment dat în viață, la acea credință. Pentru început, cel puțin, puterea și dorința de a crede a convertitului o depășește pe a celuilalt.

Realitatea este că, fără ajutorul lui Dumnezeu, nici dependentul/codependentul și nici consilierul, nu pot face mare lucru în lupta ce o au de dus.

„…căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 6)

Spor în toate cele bune!

Acest articol a fost publicat în Adicţii, Alcoolism și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s