Dialogul în psihoterapia ortodoxă – de Pr. Filoteu Faros (Cuvinte alese*)


Coperta: Dialogul în psihoterapia ortodoxă – de Pr. Filoteu Faros

„Scopul preotului/psihoterapeutului nu trebuie să fie judecarea dreptății sa nedreptății acestor stări [sufletești n.n.] diferite  ci să înțeleagă cauzele pe care le provoacă. ” p. 32

Cred că o astfel de atitudine din partea oricăruia dintre noi este mult mai constructivă. Acceptarea faptului că o persoană se comportă într-un anumit mod din cauze foarte precise (pe care le cunoaștem sau nu) ne ajută să nu luăm, de exemplu, orice gest, cuvânt sau acțiune, ca un atac direct la persoana noastră.

„Nu poți descoperi păcatele altora deoarece ale tale sunt mult mai mari. ” p. 33

„Chiar și mustrarea trebuie să se petreacă numai când există și dragoste față de persoana respectivă. Până și așa-zisul adevăr, când este spus fără dragoste, este folosit ca o armă care nu slujește lui Dumnezeu, ci diavolului. Adevărul nu poate distruge, trebuie doar să zidească. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că, atunci când judecăm, întâi trebuie:

  • să fie cu dragoste,
  • să mărturisim și vinovăția noastră,
  • să redăm și elemente pozitive ale caracterului celui judecat,
  • să judecăm în mod frățesc, nu vanitos, nu cu ton imperativ, ci cu discernământ,
  • așa încât să nu se resimtă negativ cel judecat, ci să înțeleagă gravitatea problemei („Omilia 44 la Epistola I a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni”).” p. 34

Când am citit pentru prima dată aceste cuvinte, gândul mi-a zburat la un curs de comunicare la care am luat parte în urmă cu ceva vreme, unde am descoperit ce este și cum se folosește feedback-ul descriptiv (câteva lucruri despre feedback și tipurile sale puteți găsi aici).

Mi s-a confirmat, pentru a nu știu câta oară, că multe din teoriile psihologice și sociologice din  zilele noastre, au fost puse în practică, în Biserică, cu mult mult timp înainte.

„Psihiatria contemporană subliniază, fără să știe, vechea convingere creștină conform căreia omul, indiferent de starea în care se află, are putința vindecării altora, are capacitatea unei lucrări vindecătoare asupra aproapelui său.”

„Psihiatria modernă a încercat să creeze moduri de valorificare a acestei capacități terapeutice și a reușit în mod impresionant cu terapia de grup, terapia comunitară și cu alte metode. Teologic, acest principiu are o altă delimitare: harul lui Dumnezeu poate lucra și în cel mai căzut om. Dacă Dumnezeu a putut pune în lucrare un măgar să vorbească cu Valaam, de ce nu ar putea pune în lucrare un om chiar căzut fiind? Cei ce resping acestă energie a omului hulesc împotriva harului dumnezeiesc.” p. 45

Unul dintre cele mai bune argumente pe care le-am găsit până acum, la nivel teologic, pentru eficiența grupurilor de suport gen Alcoolicii Anonimi. Adevărul este că funcționează și am avut ocazia să văd acest lucru la dependenții cu care am lucrat.

„Îngăduința nu este deci premierea păcătosului și a comportamentului său antisocial, ci înțelegerea stărilor pe care acest comportament le exprimă.” p. 53

„Mulți dintre oamenii importanți vorbesc omului contemporan. Îi vorbesc la radio sau la televizor, în sălile de conferință, îi vorbesc peste tot, până și în propria casă. Îi vorbesc toți, chiar și cei mai apropiați, dar nimeni nu îl ascultă. […] La întrunirile oficiale sau în discuțiile cotidiene oamenii dialoghează singuri; când cineva vorbește nimeni nu-l ascultă, ci își pregătesc ce au de spus pentru proxima ocazie.” p. 65

„Deseori oamenii care cer sfaturi care nu au nevoie de ele. De obicei au auzit deja multe sfaturi de la rude, de la vecini, de la prieteni, preoți, medici. De cele mai multe ori au nevoie doar de ajutor pentru a se elibera de tulburarea care le apasă mintea, mai multe informații aducând mai multe lumină și încurajarea de a hotărî ei înșiși ce să facă.” p. 92

Nu ar fi rău ca, înainte să ne grăbim să dăm un sfat cuiva, să ascultăm cu atenție și să nu judecăm. Pe lângă aceasta, ar fi de dorit, să ținem minte și că orice sfat necerut dar dat este o acuză.

Pentru citări: FAROS, Pr. Filoteu, Dialogul în psihoterapia ortodoxă, trad. de Pr. Șerban Tica, Ed. Sophia, București, 2010.

*În categoria „Cuvinte alese” sunt incluse fișe de lectură pe care le-am tehnoredactat de-a lungul timpului.

Acest articol a fost publicat în Cuvinte alese și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s