Scrisoarea unui preot către enoriașii săi (recomandare)


M-a emoționat profund textul de mai jos al Părintelui Constantin Sturzu, pentru că este viu, cum Vie este inima preotului care bate, cu dragoste și durere, pentru cei pe care îi are în păstorire.

Ca preot, te dor neputințele și scăderile tale, dar și acelea ale celor care vin la tine, în scaunul Spovedaniei, de exemplu, ca să caute alinare… te dor pentru că fiecare suflet care se deschide, mai mult sau mai puțin, înaintea ta, este o nouă întrebare la judecata lui Dumnezeu… și vai de noi preoții, dacă răspunsul nu va fi cel potrivit! Te dor pentru îți dorești ca toți să se mântuiască dar nu știi câți vor reuși… te dor pentru că trebuie să cumpănești fiecare cuvânt care îți iese din gură, dar chiar și așa, nu știi dacă ai spus ceea ce trebuie… te dor, pentru că îi iubești… iar suferința celor pe care îi iubești te doare.

Dar peste noi toți, e Dumnezeu care ne iubește!

Vă îndemn să citiți aceste cuvinte, la care subscriu cu toată ființa!

„E vremea scrisorilor pastorale, mai ales a celor trimise de către ierarhi poporului pe care-l păstoreşte. La nivelul său, şi preotul de parohie are datoria de a transmite un cuvânt celor care, cu binecuvântarea Chiriarhului, îi sunt încredinţaţi nu spre a-i stăpâni, ci spre a-i sluji, pentru a fi „slujitorul bucuriei lor” (cf. II Corinteni 1, 24). Am ales să public un cuvânt (postat pe saitul parohiei, talpalari.iasi.mmb.ro), pe care l-am adresat enoriaşilor de la Parohia Talpalari, unde sunt trimis a sluji, având încredinţarea că el este cumva de interes general, consonant cu ceea ce ar dori să transmită credincioşilor mulţi dintre fraţii mei întru slujire preoţească.

Iubite fiu sau fiică duhovnicească,

Din când în când, în viaţa noastră este nevoie să ne facem un bilanţ (provizoriu, ce-i drept), o evaluare a ceea ce am făcut până acum, urmată de o creionare a unor proiecte de viitor pe care le înrămăm cu speranţa că va fi mai bine. Sincer, dacă îţi cercetezi cu atenţie faptele, ce poţi spune despre anii care s-au scurs? Care îţi sunt criteriile după care îţi evaluezi viaţa? Îţi adresez aceste întrebări nu ca izvorând dintr-o impardonabilă indiscreţie, ci pentru că, în calitate de păstor al acestei comunităţi, am datoria să-ţi (re)aduc aminte că singurul lucru care contează, cu adevărat, care ne ajută pe fiecare, este cultivarea sistematică a unei relaţii vii, oneste, cu Dumnezeu.

Poate că te numeri între cei pe care i-am întâlnit în comuniunea rugăciunii, la slujbele din biserică. Am avut ocazia să împărtăşim aceleaşi probleme cu care se confruntă parohia noastră, dar şi să gustăm din bucuriile Sfintei Liturghii sau ale unor acte de milostenie. Ne-am întâlnit săptămânal la serile de cateheză şi formare duhovnicească sau când ai îngenuncheat sub patrafir, căutând să pui început bun vieţii tale. Ţie, împreună rugătorule, îţi mulţumesc pentru tot sprijinul acordat parohiei (şi mie personal) şi te rog să-mi ierţi greşelile pe care, ca un om păcătos, le voi fi făcut şi faţă de tine.

Mă gândesc apoi că e posibil ca tu, cel ce citeşti, să te numeri între cei care, în mod ocazional, ai venit la biserică, şi abia dacă am apucat să-ţi reţin chipul. Poate că au fost anumite lucruri care te-au îndepărtat sau care te-au făcut să nu mai revii decât rareori biserică. Pe tine te îndemn insistent, cu sinceritate, să vii să-mi spui ce te ţine departe de Domnul şi de această sfântă casă a Sa… Dacă însă grijile te-au copleşit sau alte neputinţe ce ţin de viaţa personală te-au împiedicat să te apropii măcar o dată pe săptămână de biserică, atunci te încredinţez de faptul că te port în rugăciunile mele. Sper ca, împreună şi cu rugile tale (pe care te îndemn să le înmulţeşti pe cât îţi stă în putinţă), să-L înduplecăm pe Dumnezeu să-şi deschidă mai larg baierele harului Său peste inima ta, să o înmoaie şi să o deschidă definitiv către dumnezeiasca Împărăţie.

Şi mai mare este probabilitatea ca, citind aceste rânduri, să-ţi dai seama că nu te înscrii în nici una dintre cele două categorii de mai sus. Aşa cum se întâmplă mai peste tot, nici în biserica noastră nu sunt prezenţi la slujbe decât o mică parte dintre cei fac parte (scriptic) din comunitatea parohială. Dacă paşii tăi se îndreaptă către o altă biserică ortodoxă, din raţiuni binecuvântate, atunci pot fi liniştit. Dacă însă nu ai făcut încă loc în viaţa ta, în agenda ta, măcar pentru o întâlnire săptămânală cu Dumnezeu Fiul, Cel ce a ales să ni se împărtăşească liturgic sub forma văzută a pâinii şi a vinului, atunci neliniştile mele sunt întemeiate. De multe ori m-am pornit să te caut, să te cercetez la tine acasă, aşa cum se va întâmpla şi în aceste zile, înainte de Crăciun şi de Bobotează. Aş vrea să nu te gândeşti la astfel de momente decât ca la un semn pe care ţi-l trimite Dumnezeu: semn că te iubeşte, că te consideră un fiu al Său şi că vrea să vii şi tu acolo unde suntem cu toţii acasă, adică în Biserică. Nu insist mai mult aici, prin intermediul acestor cuvinte, mai degrabă trebuie să insist atunci când plec genunchii înaintea unei icoane, întrucât ştiu că acest mesaj poate fi ignorat, dar dacă îţi trimit un gând folosind canalul de comunicare deschis de „satelitul Doamne”, atunci şansele ca inima ta să accepte Cuvântul cresc uimitor. Vreau doar să ştii că, de fiecare dată când începe Sfânta Liturghie şi sesizez că TU nu eşti acolo, mă doare!… Şi nu-mi poate nimeni alina această durere a mea atâta vreme cât te ştiu pe tine departe, rătăcind, căutând să-ţi astâmperi foamea cu roşcove (citeşte, te rog, capitolul 15 din Sfânta Evanghelie după Luca pentru a înţelege ce vreau să spun).

Scumpul meu prieten în Hristos Domnul,

Sunt multe lucruri pe care le putem face pe lumea aceasta. Unele ne umplu sufletul de bucurie, dar bucuria este ca o flacără de lumânare ce se stinge pe măsură ce se topeşte ceara. Altele ne umplu de amărăciune. Oricum ar fi, să luăm aminte la ce ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (I Corinteni 6, 12). Un singur sfat aş îndrăzni să-ţi dau, ca unul căruia i-a fost încredinţată această misiune, a păstoririi: când îţi faci planuri de orice fel, la sfârşit, peste toate câte ţi le propui, adaugă ca prioritară intensificarea relaţiei tale cu Dumnezeu. Dacă vrei sănătate, caută mai întâi pe Cel ce este „Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre”. Dacă vrei mâncare (sau o masă mai bogată), apropie-te mai mult de cel ce ne hrăneşte minunat cu „sfintele şi preacuratele Sale Taine”. Dacă îţi doreşti un acoperiş deasupra capului, pune nădejdea ta către Cel ce „a întins cerul ca un cort” (Psalmi 103,3). Iar dacă te-ai săturat de sărăcie şi vrei să scapi de obsedantele griji izvorând din nesiguranţa zilei de mâine, citeşte zilnic aceste cuvinte rostite de Mântuitorul Iisus Hristos: „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?” (Matei 6, 25). Aceste cuvinte nu sunt doar un îndemn, ci sunt şi o promisiune fermă pe care ne-o face Domnul: ai curajul să verifici dacă e adevărată? Testează-L pe Dumnezeu, dar aşa, crezând din toată inima cuvintelor Lui. Şi vei vedea că nu te înşală sau dezamăgeşte niciodată.

Şi acum, hai să recapitulăm. Ai, pe de o parte, o mulţime de proiecte şi de dorinţe pe care le vrei împlinite, mai ales pentru anul ce stă să înceapă, 2013. Poţi face asta de unul singur sau poţi, pe de altă parte, să-L alegi pe Dumnezeu ca tovarăş, să începi întotdeauna prin a asculta şi a avea încredere în ceea ce te învaţă El. Acum, chibzuieşte şi tu; ce e mai uşor: să te îngrijeşti să-ţi câştigi existenţa, să te frămânţi zilnic de unde vei mai scoate banii de care ai nevoie pentru cele strict necesare sau să te îngrijeşti de rugăciune, de spovedanie, de împărtăşanie, de participarea la sfintele slujbe…? Care dintre ele e mai la îndemână? Înţelegi şi tu, dacă eşti onest în reflecţia asupra acestui subiect, cât de strâmbă este mintea noastră şi cât de mult ne mai place să ne chinuim singuri. Pentru că noi cel mai adesea ne luăm poveri pe care nu le putem purta în loc să le alegem pe cele uşoare, care ne stau la îndemână. Căutăm cele materiale, anevoie de realizat şi care nu depind întrutotul de noi, în loc să optăm pentru cele spirituale, care ne sunt întotdeauna la îndemână. Uneori cauţi să munceşti spre a câştiga, să spunem, 100 de lei şi nu-ţi dă nimeni de lucru. Dar pentru a spune de 100 de ori rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)” nu ai nevoie de aprobarea sau acordul nimănui. Ce poţi câştiga dacă vei spune rugăciunea, ce beneficiu vei avea? Uite, hai să facem, în încheiere, o făgăduinţă: tu vei spune în anul ce stă să înceapă, această rugăciune zilnic, de 100 de ori; investeşte în ea cum investeşti atâta energie şi bani şi timp în lucrurile de care eşti atât de preocupat. La sfârşitul lui 2013, vei face din nou bilanţul şi vei veni să-mi comunici rezultatul, precum te duci la Finanţe când îţi declari veniturile. Îţi garantez, înaintea lui Dumnezeu, că tu, ca persoană, vei fi în câştig. Şi, la urma urmei, ce ai putea să pierzi? Încearc-o şi pe asta, dacă tot te-ai săturat a-ţi căta rost şi hodină sufletului în cele de primprejurul tău. Dumnezeu ne primeşte chiar şi aşa, când optăm pentru El după ce le-am încercat pe toate celelalte. Reflectează, te rog, la aceste lucruri acum, la cumpăna dintre ani. Timpul trece repede, nu lăsa pe mâine ceea ce poţi schimba azi în viaţa ta. Eu te voi pomeni în continuare, la rugăciune, cu dragoste de tată şi cu inimă de mamă. Fii binecuvântat!”

Sursă text: aici

Spor în toate cele bune!

Pr. Andrei

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s