Predică la Sfântul Ioan Botezătorul


sfantul_prooroc_ioan_botezatorul

Imagine: crestinortodox.ro

Am încheiat ciclul sărbătorilor de iarnă, prilejuite de Naş­terea Domnului Hristos, de Anul Nou şi de Botezul Domnului.

Am trăit împreună un şir întreg de bucurii duhovniceşti, izvorâ­te din taina şi frumuseţea acestor sărbători creştine. Ne-am bucu­rat de Naşterea minunată din ieslea Betleemului şi ne-am luminat sufletele când Iisus a primit în apele Iordanului botezul, ascultând mărturisirea lui Dumnezeu-Tatăl: „Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit” (Matei III, 17).

Astăzi am sărbătorit, cu deplină cucernicie şi evlavie, pomeni­rea Sfântului Ioan Botezătorul, acela care, prin predica şi exem­plul vieţii lui. a pregătit calea venirii Domnului Hristos, mergînd înainte ca un luceafăr plin de lumină, pentru a vesti pe Soarele Dreptăţii.

După datele cunoscute şi stabilite de tradiţia creştină, era ziua de 24 iunie, în anul de la zidirea Romei 747, când în casa bătrâ­nului preot Zaharia, din Hebronul Iudeii, a fost o zi de bucurie mare, prin naşterea înaintemergătorului Domnului Hristos. O dată cu Zaharia şi cu dreapta Elisabeta s-au bucurat vecinii şi rudeni­ile, trăind cu duhul că sfintele făgăduinţe, date de Dumnezeu stră­moşilor, prin glasul proorocilor, încep să se împlinească.

Bătrînul preot Zaharia, tatăl celui născut, plin de Duh Sfânt, va vesti lumii de mai înainte despre împărăţia ai cărei zori se vor arăta în curând şi despre misiunea ce va îndeplini cel născut din el.

„Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Prea înalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor, din îndurările şi din milostivirea Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus, ca să luminezi pre cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepteze picioarele noastre în calea păcii” (Luca I, 76-79). Şi Sfântul Evanghelist Luca încheie capitolul: „Iar Pruncul creştea şi se întărea cu duhul” (Luca I, 80). Sfântul Ioan a crescut sub îngrijirea şi educaţia părinţilor săi, până ce Dumnezeu 1-a chemat la slujirea sa profetică. El s-a ridi­cat în aspră ucenicie şi totală izolare de valurile şi plăcerile uşoare ale lumii, trăind ca un pustnic, în sărăcie deplină şi abstinenţă to­tală, înfrăţindu-se cu cărţile sfinte moştenire de la tatăl său, sor­bind literă cu literă şi înţelegând printr-o iluminare lăuntrică mai mult decât scrisul putea să-i arate. îşi făcuse din abnegaţie şi po­căinţă un crez de viaţă, înfrânându-şi trupul până la mortificare. Hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică, iar îmbrăcămintea as­pră, din păr de cămilă. Avea carnea de pe trup străvezie şi uscată de post şi nevoinţă; avea însă spiritul din el viu şi neobosit. Avea faţa şi chipul aspru, însă plin de seninătate; ochii adânciţi în orbi­te, însă arzători de patimă sfântă; vocea aspră şi gravă, însă duioa­să; mersul sigur şi plin de măreţie, ca un trimis al cerului. Era lipsit de falsele maniere ale lumii mari; însă cunoştea masca plină de ipocrizie, mocirla decadenţei morale şi putregaiul spiritual în care zăcea această lume copleşită de propria ei agonie.

Era aspru cu păcatul şi neîngăduitor faţă de fărădelegile veacului său. El nu învăţase la şcolile rabinice, cu marii dascăli a legii, care de multe ori răstălmăceau vechea învăţătură a lui Moise şi a vechi­lor profeţi după placul şi interesele lor – cunoştea însă legea şi pro­feţii mai bine ca toţi doctorii legii; îi întrecea în logica argumentelor şi-i lăsa mult în urmă în expunerea cu care îşi exprima convingerile.

El a trăit în pustiu cu îngerii şi cu Dumnezeu, se înfrăţise cu lipsurile şi cu asprimea vieţii, îi crescuseră însă puterile spirituale ca unui adevărat trimis al lui Dumnezeu. Privea în extaz lumina zorilor şi urmărea ca pe o taină mersul stelelor, aşteptând ziua cea mare a mântuirii lui Israel.

Acolo, pe malurile Iordanului, Sfântul loan pregătea lumea pentru împărăţia cea nouă a lui Dumnezeu şi nu avea prieteni de­cât pe aceia care se pregăteau pentru această împărăţie.

Cuvântul lui era puternic şi răscolitor de suflet, iar icoana vieţii lui avea strălucirea de sfinţenie. Ioan pregătea poporul pentru ziua cea mare, când oamenii vor fi chemaţi să intre în împărăţia lui Dumnezeu, El era acela despre care proorocul Isaia vestise cu vea­curi mai dinainte: „ Glasul celui ce strigă în pustie; pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi căile Lui” (Isaia XL, 3; Matei III, 3); iar un alt prooroc spunând: „Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei tale, care va pregăti calea Ta” (Maleahi III, 1; Marcu I, 2).

Împărăţia pe care o pregătea Înaintemergătorul era o împărăţie spirituală, cu o lume nouă şi un conducător nou. Pentru primirea acestui nou conducător, trebuiau pregătite căile spirituale ale po­porului şi credinţele lui. El a propovăduit botezul pocăinţei, adică lepădarea de tot ceea ce este vechi şi putregăit în fiinţa omeneas­că. Pocăinţa Sfântului Ioan cerea o schimbare structurală a fiinţei umane, o transfigurare a sufletului, scuturând de pe dânsul orice umbră de păcate şi spălând prin pocăinţă mocirla oricărei fă­rădelegi morale şi sociale.

La întrebările ce i se puneau de cei ce veneau să-1 asculte la amvonul lui de predicare de pe malurile Iordanului, el le răspun­dea la toţi cu o limpezime ce numai trimişii lui Dumnezeu pot să aibă. Aşa spunea poporului: „Cel ce are două haine să dea una celui ce nu are nici una, şi cel ce are ce mânca asemenea să facă “ (Luca III, 11).

Când vameşii îl întrebau: „Invăţătorule, noi ce trebuie să facem?” Profetul le răspundea: „Nimic mai mult decât vă este rânduit să fa­ceţi”; iar când veneau şi ostaşii şi-l întrebau ei ce să facă, înainte­mergătorul îi învăţa şi pe aceştia: „Nu asupriţi pe nimeni, nu năpăs­tuiţi pe nimeni şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră” (Luca III, 12-14).

Cuvintele sale erau ca nişte axiome morale, învăţătura sa era scurtă şi lapidară ca o poruncă, puternică şi răscolitoare de suflete ca o trâmbiţă ce vesteşte răsăritul unei lumi noi, deschizând ini­mile oamenilor dornici de alte orizonturi.

Profet şi învăţător neînfricat pentru adevăr, el se ridică cu pu­tere de tunet contra claselor stăpânitoare din Israel. Condamnă fără de cruţare nedreptăţile sociale şi cruda ticăloşie ce se cuibă­rise chiar în casa regelui Irod, care, cu sfidarea totală a celor mai elementare reguli de morală, luase de soţie pe femeia fratelui său, Irodiada. Sfântul Ioan demască falsa religiozitate de la templu, unde adevărata învăţătură a Vechiului Testament era de multe ori răstălmăcită după interesele personale ale unor farisei şi cărturari.

Din cauza îndărătniciei acestor farisei, care nu voiau să vadă în persoana Mântuitorului Hristos pe adevăratul Mesia, cel vestit de profeţi, Sfântul Ioan le adresează cea mai aspră şi crudă mustrare:

„Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi doar roade vrednice de pocăinţă, şi să nu vi se pară că pu­teţi zice în sine: Părinte avem pe Avraam. Căci iată şi securea la rădăcina pomilor zace; deci, tot pomul care nu face roadă bună se taie şi-n foc se aruncă” (Matei III, 7-10). Cu alte cuvinte, nu este de ajuns ca cineva să se creadă că, dacă este fiul lui Avraam – părintele poporului iudeu, dacă cunoaşte toată legea şi prooro­cii, poate să se mântuiască. Puterea lui Dumnezeu poate să ridice fii lui Avraam şi din pietrele pustiului.

Pentru primirea lui Mesia trebuie să se facă adevărate fapte de pocăinţă, căci tot pomul care nu face roade bune se taie şi în foc se aruncă.

„Eu vă botez pe voi cu apă, spre pocăinţă, iar cel ce vine după mine mai tare decât mine este, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. A cărui lopată este în mâna lui şi va curaţi aria sa şi va adu­na grâul în jitniţa sa, iar pleava o va arde în foc nestins “ (Ma­tei III, 11-12).

Botezătorul Domnului Hristos, prin predica sa, a pregătit astfel căile morale ale mulţimilor pentru primirea adevăratului învăţă­tor, care vine după el şi căruia – din smerenie – el a spus că nu este vrednic să-I dezlege nici cureaua de la încălţăminte.

El a strălucit ca o făclie luminoasă, la sfârşitul Vechiului Testa­ment şi la începutul Noului Testament, fiind numit chiar de Dom­nul Hristos ca cel mai mare născut din femeie. Viaţa, învăţătura, faptele şi sfârşitul său pentru triumful adevărului, pentru condam­narea ticăloşiei şi a nedreptăţii îl face pe bună dreptate ca să fie una dintre cele mai luminoase figuri din catapeteasma sfinţilor Bi­sericii creştine.

Astăzi, cînd ne-am învrednicit să-i facem din nou pomenire, am ţinut ca să reamintim câteva fapte din viaţa sa plină de har. Icoană luminoasă, închinată Soarelui dreptăţii Hristos, să fie pen­tru noi toţi pildă vrednică de urmat; făclie de lumină duhovniceas­că, să ne călăuzească paşii pe drumurile întortocheate ale acestei vieţi. Smerenia, curăţenia vieţii, lupta sa plină de bărbăţie contra nedreptăţilor sociale şi a tot ce este rău în sufletul omenesc să ne facă mai buni, mai apropiaţi faţă de nevoile şi necazurile aproape­lui nostru, cu stăruinţe sporite de a avea mai multe roduri duhov­niceşti în viaţa noastră de mărturisitori ai lui Dumnezeu şi de fii credincioşi ai Bisericii Lui.

În această zi de cucernică pomenire pentru Biserică, este bine să ne gândim şi la toţi aceia care poartă cu cinste numele Sfântu­lui Ioan Botezătorul. […] Rog pe Dumnezeu ca să dea tuturor acelora care poartă numele Sfântului Ioan multe bucurii duhovniceşti, sănătate deplină, împlinirea idealurilor scumpe, linişte, pace şi bună înţe­legere în casele lor.

Cu toţi să ne rugăm împreună Sfântului: „De sus privind acu­ma, fericite, păzeşte-ne cu rugăciunile tale pre noi, cei ce urmăm Dumnezeieştile tale propovăduiri, Prea Fericite, şi umblam Înaintemergătorule, întru dumnezeieştile tale învăţături” (Peasna 8). Amin!

Sursa: Arhim. Justinian Florea, în: „Glasul Bisericii”, nr. 1-2, 1969, pp. 17-20.

Spor în toate cele bune!

Pr. Andrei

Acest articol a fost publicat în Predici și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s