Am dat peste un articol pe care l-am scris cu mai bine de doi ani în urmă, dar care, și acum m-a mișcat profund. Îmi permit să vi-l readuc în atenție.

Spor în toate cele bune!

Pr. Andrei

ProsAnthropos...

photo_7716_20090812Zilele trecute am făcut o călătorie mai lungă cu trenul… am urcat în tren, m-am aşezat pe locul meu, pregătindu-mă emoţional pentru lunga călătorie ce urma. Am trecut de etapa aceasta şi am început să privesc în jur, să văd împreună cu cine voi călători… fără să ştiu că la finalul călătoriei voi fi mai câştigat ca la începutul ei (deşi biletele CFR nu sunt tocmai ieftine). Pe bancheta din faţă stăteau două persoane, o femeie şi un bărbat, soţ şi soţie, trecuţi de mult de prima tinereţe, cred că aveau în jur de 60 de ani. Erau doi oameni pe faţa cărora se citea durerea în toată puterea ei . Arşi de soarele ce dogoreşte câmpurile cu recolte, îmbrăcaţi simplu dar cuviincios… mărturii a unei vieţii care  nu prea le-a dat răgaz…

Am văzut lângă ei o pungă cu sigla unui medicament inscripţionată pe ea, bărbatul părea foarte obosit…

Vezi articol original 878 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s