Pentru că tot am vorbit de importanța participării la slujbele Bisericii a copiilor, azi vă aduc în atenție un articol scris de Pr. Lect. Dr. Lucian Farcașiu. Îmi place că pune în discuție aspecte practice. Dar vă las să citiți ce spune sfinția sa:
Copiii nu reprezintă numai viitorul Bisericii, ci ei sunt parte a Bisericii, din momentul primirii Tainei Sfântului Botez. De aceea, responsabilitatea Bisericii, a părinţilor şi a naşilor faţă de copii este una foarte mare, pentru că de felul cum se face educaţia lor în copilărie depinde întregul lor mod de a fi din adolescenţă şi până la sfârşitul vieţii.
Sursa: parohiasfana.ro
Un pas decisiv în educarea şi formarea copiilor în dragostea de Dumnezeu şi de semeni este prezenţa lor la Sfânta Liturghie, aducerea lor de către părinţi în lăcaşul bisericii şi, bineînţeles, împărtăşirea lor cu Sfintele Taine în fiecare duminică şi sărbătoare. Roadele binecuvântate ale unei astfel de educaţii se vor vedea şi pe termen scurt, cultivând cuminţenia şi climatul sănătos de care au nevoie copiii pentru a creşte şi a se dezvolta, dar mai ales se vor vedea la vârsta adolescenţei, când în sufletul tinerilor apar primele crize, dându-le posibilitatea să scape nevătămaţi dintr-un astfel de iureş.
Chiar dacă în aparenţă prezenţa copiilor la Liturghie nu este prea comodă nici pentru părinţi şi nici pentru credincioşii prezenţi în biserică, poate nici pentru slujitorii sfântului altar, lipsa lor de la Liturghie nu poate fi justificată şi nici nu trebuie să ne liniştească, motivând mereu năstruşniciile legate de vârsta copilăriei şi faptul că ei deranjează frumuseţea şi liniştea slujbei, pentru că lipsa copiilor de la Liturghie înseamnă de fapt privarea lor de un climat sănătos de dezvoltare.
Soluţiile practice legate de supravegherea copiilor la Liturghie, pentru a nu deranja prea tare atmosfera de rugăciune, există, deşi presupun un mimim efort, însă cu efecte benefice, atât pentru copil, cât şi pentru părinţii lui. Astfel, copiii pot fi scoşi din biserică de către părinţi atunci când deranjează prea tare slujba, fiind supravegheaţi de către aceştia o perioadă în curtea bisericii, găsind aici chiar un mic loc de joacă, pentru ca apoi, să fie duşi din nou în biserică. Părinţii copiilor se pot chiar ajuta între ei în ceea ce priveşte supravegherea micuţilor, pentru a nu ieşi totdeauna cu toţii din biserică, în curte, ci alternând, aşa încât un părinte poate avea grijă de copiii a doi sau a trei familii, urmând ca să se înlocuiască între ei, pentru a nu sta toată Liturghia afară din biserică. Familiile s-ar cunoaşte astfel şi mai bine între ele, stabilindu-se prietenii sănătoase între părinţi şi copii din familii diferite.
În timpul şederii în biserică, copiii pot fi stimulaţi prin albume cu imagini biblice, sau prin albume cu imagini color ale momentelor din timpul Sfintei Liturghii, aceasta determinând copilul în a participa activ, dar şi liniştit la săvârşirea Sfintei Liturghii, de o aşa manieră încât nici atenţia să nu-i fie distrasă întru totul de la sfânta slujbă. Privitul unor imagini şi albume lasă loc şi pentru ascultarea cântării din vremea slujbei de către copil, acesta urmărind, fie şi numai secvenţial, săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii.
Socotesc că nu este o soluţie bine-venită ţinerea copiilor în timpul Sfintei Liturghii în camere separate din interiorul bisericii, întrucât ei trebuie să se obişnuiască cu atmosfera din biserică şi cu climatul Liturghiei, participând activ la săvârşirea acesteia.
Preoţii, credincioşii din biserică şi părinţii copiilor trebuie să manifeste mare îngăduinţă faţă de unele manifestări zgomotoase ale copiilor, nefiind nici o clipă intransigenţi cu aceştia sau cu părinţii lor, ci mai degrabă bucurându-se că fac parte dintr-o comunitate vie, în care Hristos desfiinţează barierele de vârstă, dăruindu-se tuturor spre împărtăşire, cu dragoste.
Numai aşa copiii noştri vor putea creşte şi se vor dezvolta în singurul mediu propice vieţuirii autentice, spaţiul eclesial.
Sursa: ziarullumina.ro
Pace și bucurie sfântă!
Alina-Nicoleta
Vezi și: Copiii mici la biserică
Pr. Andrei
Alina-Nicoleta
ProsAnthropos... 
Multumesc pentru postare. Sfaturile sunt foarte utile. O sa îi propun preotului bisericii unde cânt Duminica să vorbească puţin pe tema dată. Avem, uneori, aceeaşi problemă – copiii fac gălăgie, deranjează. Soluţiile oferite mi se par cele mai bune.
Mă bucur că v-am fost de folos.
Chiar este nevoie să se discute în biserică pe această temă, am observat de multe ori că nu se supără preotul pentru gălăgie cât se supără oamenii… Și cred că este nevoie să li se explice și lor cum stau lucrurile, dar și părinților, care uneori nu depun prea mare efort să-și liniștească copilașii.
Doamne ajută!
Bun articol, desi ar mai fi multe de spus…dar ce ma bucura e ca este scris de un preot…sincer.
Revin cu idei practicate de noi. 😉
Te înțeleg perfect, dar cu rugăciune nădăjduim că se vor rezolva.
Doamne ajuta!
Cu adevarat parintii trebuie sa-i linisteasaca pe copii scotandu-i din biserica , insa , de cele mai nulte ori copii sunt scosii de-a binelea si dusi acasa. Imi pare rau sa spun dar de cele mai multe ori parinti nu stau, doar din motivul ca sunt galagiosi copii.
Eram la Sf. Liturghie si un copil de cam 3 anisori a venit si s-a asezat in bratele mele si a stat asa ceva timp dat faptul ca stateam in genunchi si el statea comod. Ar fi stat mai mult ma gandesc daca nu l-ar fi luat mama sa, crezand ca ma deranjeaza, si de atunci nu mai avea stare. Copii sunt o bucurie si nu trebuie sa deranjeze pe nimeni caci toti am fost asa.
Doamne ajuta.
Da, știu cum se întâmplă de cele mai multe ori, și aici cred că preotul poate schimba ceva dacă inițiază discuții pe tema asta, să le spună oamenilor cât de important este să-și aducă copilașii la Hristos.
Exact așa stă și băiețelul meu de cele mai multe ori, pe genunchii mei, ca pe un scăunel. 🙂 Îmi amorțesc picioarele, mă mut de pe unul pe altul, dar îl țin lângă mine. Este nevoie și de puțină jertfă din partea noastră, a părinților, altfel nu se poate să-i obișnuim la slujbe.
Doamne ajută!
Doamne ajuta!
Ca tot am vorbit de prezenta copiilor in biserica, tin sa va impartasesc un eveniment neplacut (asa il vad eu), care s-a petrecut ieri in timpul Sfintei Liturghii.
O fetita de 9 ani a fost trimisa de catre o doamna sa stinga lumanarile care era pe terminate. In timp ce le stingea, numai ce vine o femeie batrana in graba si o loveste cu carja peste fund in mijlocul bisericii si se apuca si reaprinde micile bucati de lumanari pe care fetita indraznise sa le stinga. Multumita sufleteste, (cred) batrana s-a retras in spatele bisericii lasand fetita cu lacrimi, fiind impacata de catre o doamna.Parintele nu a vazut acest incident, deoarece se impartasea, dar nimeni nu a avut curaj sa-i spuna acest incident. Asemenea incurajari au copii din partea varstnicilor.
Doamne ajuta.
Da, e trist să fii martorul unei asemenea întâmplări.
Dumnezeu să o lumineze pe doamna respectivă, iar fetiței să-i dea putere să o ierte și să vină în continuare la biserică.
E delicat. Unii oameni chiar nu pot vedea lucrurile mai profund. Slujba înseamnă mult mai mult decât o lumânare aprinsă. Uneori, în astfel de cazuri, intervențiile celor din jur fac mai rău, dar alteori pot fi de folos, dacă sunt făcute cu dragoste și întărite de rugăciune. Dumnezeu îi poate ajuta!
Doamne miluiește-ne!
Pingback: Copiii mici la biserică | ProsAnthropos…