Sărmanii purtători de sutană


Preoţii şi călugării ortodocşi poartă reverendă, un fel de veşmânt mare, până în pământ, negru, care mătură propriu-zis pământul. Ea mai este numită sutană şi este semnul distinctiv al osebirii, afierosirii către Dumnezeu. […]

De multe ori m-am întrebat de ce e atât de importantă purtarea reverendei cel puţin în parohia unde slujeşti ca preot? Culoarea neagră atrage razele soarelui asupra purtătorului, în special în zilele de caniculă, amintindu-ţi de fierbinţeala pustiei sau a iadului. Ai toate şansele să sară pe tine tot felul de cerşetori, alţii te privesc ca pe o piază rea şi fac diferite semne obscene, unii te cataloghează un ciudat, o umbră a trecutului medieval, tinerii se opresc din sărut în parc când te văd, cei mai îndrăzneţi fac o poantă sau zic o imprecaţie de duzină când te văd. O mulţime de „judecători” au ceva de comentat, de judecat, de scornit despre preoţi. Dacă eşti la magazin, eşti un îmbuibat, dacă ai maşină, eşti bogătan şi hoţ, dacă nu ai, eşti un nimeni cu pretenţii. Dacă ai copii mulţi, ţi-a plăcut dulceaţa acestei lumi. Dacă nu ai, eşti un făţarnic izvoditor de avorturi. Supravieţuitorii comunismului agresiv, când era un preot la 7 sate, insistă aberant pe bogăţia preoţilor, deşi preoţii bogaţi sunt doar o minoritate.

De asemenea, lungimea reverendei până în pământ te face vulnerabil la ploaie, noroi, praf, care sunt din belşug pe meleagurile noastre. Apoi la vreo muncă grea, schimbând o anvelopă la maşină, cărând mobilă, ducând gunoiul ş.a.m.d. reverenda se poate vădi o piedică. Lungimea ei e problema, mai ales când ai un copil de 17 kilograme în braţe, vreo doi de mână, vreo câteva sacoşe, urci scări şi te împiedici în ea.

Mai apoi reflectând la prezenţa ei semnică în societate şi în Biserică, mi-am dat seama că reverenda preoţească este direct proporţională cu vocaţia de preot. Preoţia nu înseamnă nicidecum separare valorică de vulg, închidere în turnul liturgic de fildeş al slujirii, distincţie savant-livrescă, aristocraţie sacerdotală, elită a firii, o tagmă de mediatori superiori, care privesc condescendent către massa perditionis. Preoţii nu sunt prinţii Bisericii, nu au moştenit împărăţia pământească şi nu au vreun titlu nobiliar din ceruri. Ei sunt tocmai urmaşii umili ai apostolilor care arau cu trupurile lor noroaiele acestei lumi pentru a pune sămânţa Evangheliei în barbari. Preoţii sunt oamenii care pătrund în orice casă, indiferent de nivelul ei de igienă (şi spirituală), care îmbrăţişează pe cei bolnavi, se ating de muribunzi, se roagă pentru cei pierduţi. Preotul este omul următor a Marelui Spălător de picioare al umanităţii, omul Fiului Omului, care nu are unde să-şi plece capul Său. Biserica este spital, nu tribunal, spunea Marele Hrisostom, şi în ea vin oamenii zdrobiţi, săraci, bolnavi, pierduţi, muribunzii căutători de veşnicie. Reverenda, aşa plină de praf, trebuie mereu spălată şi trimisă înapoi în misiune prin colbul acestei lumi, pentru a mătura gunoiul umanităţii şi a vesti Împărăţia curăţiei nemuritoare. Ea e inevitabil plină de pământ, aşa cum sunt şi sufletele care pulsează în mâinile de humă ale preotului, aşteptând izbăvirea de durere.

Sfântul Apostol al neamurilor, dumnezeiescul Pavel, spunea din înălţimea plină de lacrimi a vedeniilor cereşti: „Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi, voi sunteţi tari. Voi sunteţi plini de slavă, iar noi plini de necinste. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, şi ne ostenim muncind cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor până astăzi” (I Corinteni 4, 10-13). Acesta este imnul suprem al preoţiei în Biserică. Ea e puterea venită din cer, mai mare decât orice stăpânire a acestei lumi, de a binecuvânta umanitatea. Este forţa lui Dumnezeu dăruită unor oameni de lut, de a ierta păcatele, chiar şi celor care te condamnă la moarte. E lumina de a iubi pe cei ce te urăsc, de a te ruga o viaţă întreagă pentru ucigaşii lui Hristos, de a păstra deschise rănile Crucii pentru ca Sângele lui Dumnezeu să curgă şi să vindece pământul întreg. E cutremurul de a-L frânge pe Dumnezeu pentru ca umanitatea să nu se frângă în moarte veşnică. E durerea de a fi blestemat şi de a binecuvânta mereu. E suferinţa de a fi judecat şi de a anula prin spovedanie judecata.

Omul pierdut, purtător de reverendă, semn al morţii, e slujitorul Celui înviat pentru veşnicie. Rosteşte cuvintele de dezlegare, şi din cer smerindu-Se infinit, Dumnezeu desfiinţează păcatul şi rana din suflet. Binecuvintează cu mâini de ţărână şi Împăratul veacurilor dăruieşte pace de sus, pace tuturor. Introduce mâna sa în apă tremurând şi apa ascultătoare de Oceanul infinitei iubiri nu se mai strică niciodată. Străpunge pâinea mică de la Proscomidie, şi Însuşi Împăratul, Miel şi Arhiereu, se junghie în taină în cerurile iubirii Sale. Ridică mâinile către cer, şi Duhul Sfânt, Mângâietorul sfinţeşte Darurile şi universul pregătindu-le de rai. Poartă în căuşul palmelor Pâinea frântă care este Trupul cel nemuritor al lui Dumnezeu. Dăruieşte oamenilor fără să merite (nici el nici ei) puterea de a se hrăni cu Hristos prin Euharistie.

Închide ochii celor ce pleacă din această viaţă şi se umple pe mâini de lacrimile de pocăinţă care şterg o viaţă de păcate. Ascultă păcate înfricoşătoare care-l umplu de întuneric, şi Hristos aduce iertarea şi lumina veşnice. Alungă toată ziua dracii de prin ungherele firii şi apoi se plânge de ispitele pe care le aduc aceştia familiei sale.

Preoţia este cea mai cumplită durere şi cea mai infinită bucurie. E plângerea zdrobită de a-L căra în mâini nevrednice pe Dumnezeu, plin de Sânge, împreună cu toate suferinţele acestei lumi. E frica de a cădea în abisurile neînţelegerii de pe culmile Liturghiei veşnice. Acum îmi aduc aminte de cuvintele tatălui meu din altar, pe vremea când priveam fascinat Liturghia din înălţimea vârstei de trei ani: Teme-te de Potir, iubeşte-l, nu-ţi lua niciodată ochii de la el, o clipă de neatenţie şi se poate vărsa din tine veşnicia dacă-l verşi, să-ţi plângă inima, dar mâna să nu-ţi tremure niciodată.

Text: pr. Ioan Valentin Istrati

Sursă: doxologia.ro

Spor în toate cele bune!

Pr. Andrei

Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Sărmanii purtători de sutană

  1. iulia spune:

    Intru totul adevarat. Frumos ar fi sa vedem cat mai multi preoti purtand reverenda.
    Dar, nobletea obliga…….

    • Pr. Andrei spune:

      Hristos a înviat!
      Iulia, adevărul este că „strada” pune o presiune foarte mare asupra preotului în reverendă.
      Personal, port reverenda în ce mai mare parte a timpului pe care îl petrec afară din casă, însă nu îi judec pe frații preoți care nu o poartă în afara bisericii sau a slujbelor, pentru că știu că nu e deloc ușor. Am trăit pe propria piele majoritatea șicanelor despre care se vorbește în articol și nu e plăcut, dar asta face parte din crucea pe care mi-am asumat-o. Oricum, pe zi ce trece, simt o „stradă” tot mai ostilă față de preot. Unde se va ajunge? Vom vedea…
      Mulțumesc pentru gând!
      Spor în toate cele bune!
      Pr. Andrei

      • iulia spune:

        Hristos a inviat!
        Parinte nu a fost un raspuns pentru cei care nu stiu ce inseamna presiunea strazii (pentru ca eu alaturi de parintele meu o simtim din plin ),dar aceasta presiune ar fi,,mai usoara fiind purtata de mai multi” si ar slabi in intensitate.
        De ce unora le este usor sa ne distruga ? Pentru ca noi nu ne purtam ,,samarul”.

        http://acvila30.ro/un-nou-atac-impotriva-familiei-crestine-gayfest-2013/

        Sarut mana!
        Iuliana

      • Pr. Andrei spune:

        Adevarat a înviat!
        D-na Iuliana, am înțeles, de la prima citire nuanța, însă răspunsul meu a fost, plecând de la comentariul dumneavoastră, tocmai pentru cei care nu știu că o astfel de presiune există. E ușor să judeci un preot când nu poartă reverenda dacă nu înțelegi situația în ansamblul ei.
        La nivel teoretic, e adevărat că presiunea ar slăbi însă, în situații concrete, fiecare preot și adesea familia sa, o simt din plin și nu cu jumătăți de măsură. Oricum, cu câți mai mulți, cu atât mai bine…
        Spor în toate cele bune!
        Pr. Andrei

  2. silvia pricop spune:

    Un mare adevăr !
    Dar cum aici cu toții suntem doar într-o scurtă sau mai lungă trecere , dvs. preoții ducând cu dragoste și pasiune ALEASA SA MISIUNE veți fi mereu în inimile celor care-L iubesc pe Dumnezeu,
    Mulţi chemaţi …puţini aleşi!
    Mulțumim Domnului că ne-a trimis” flăcări de rugăciune” şi buni îndrumători spre mântuirea sufletelor noastre.
    Citesc cu interes şi mare plăcere articolele dvs părinte Andrei şi mă bucur din toată inimă că Dumnezeu ne-a dăruit preoţi tineri ca dvs.,care să ducă cu demnitate CUVÂNTUL DOMNULUI.
    Doamne ajută!

    • Pr. Andrei spune:

      Mulțumesc pentru cuvintele pline de căldură, doamna Silvia! Să vă facă Bunul Dumnezeu părtașă a Raiului alături de sfinții Săi. Sunt convins că până și pentru un singur suflet merită să îți asumi preoția. Preoția și reverenda sa…
      Purtați-ne, vă rog, în rugăciuni, pentru că rugându-ne unii pentru alții nădăjduim și mai mult în mila lui Dumnezeu.
      Spor în toate cele bune!
      Pr. Andrei

  3. mario-doro ciucanu spune:

    Superb articol Prea Cucernicia Voastra!…….

    • Pr. Andrei spune:

      Meritele, Mario- Doro, sunt ale părintelui Valentin Istrati. Eu am făcut decât să îl distribui pentru că, într-adevăr, este un articol foarte bun.
      Spor în toate cele bune!
      Pr. Andrei

  4. Ioana Baciu spune:

    minunat articolul parintelui Istrati.l am citit cu cateva zile in urma…si mi s -a parut genial..f bine ca l-ati distribuit si sfintia voastra sa-l citeasca cati mai multi!

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s