Inversarea rolurilor


„În joc, regulile obișnuite ale realității sunt suspendate; tocmai de aici se trage marea putere a jocului. (…) Domeniul de joc e egalitar sau chiar înclinat puțin în favoarea copilului, pentru a compensa frustrările născute din faptul că e mai mic, cu puteri mai slabe și mai puțin competent decât oamenii mari.

Chiar dacă nimeni nu-i îmbrâncește și nu profită de ei, copiii tot se simt neputincioși câteodată. Nu se pot simți permanent stăpânii lumii. În definitiv, la doctor cui i se face injecția? La școală, cine trebuie să stea cuminte și să nu vorbească neîntrebat? Acasă cine face regulile și cine le respectă? Cine trebuie să meargă la culcare la o anumită oră? Desigur, copiii trebuie să primească îngrijiri medicale, să învețe matematică și să aibă o oră fixă de culcare. Dar au nevoie și de mult timp de joacă în care rolurile să fie inversate, realitatea să fie suspendată și ei să poată deține controlul.” („Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu copilul tău” – Lawrence J. Cohen, Ed. Trei, p. 151-152).

jocuri_copii

Sursa foto: clubulmamicilor2013.wordpress.com

Am aplicat acest principiu al inversării rolurilor în joaca noastră când am început să citesc această carte. Iar rezultatele m-au surprins în mod plăcut și pe mine și pe părintele. Și am să vă dau doar câteva exemple, să vedeți de ce recomand acest gen de joc.

Lui D. îi era teamă când auzea venind apa înapoi pe conductă, la chiuveta din bucătărie. Se speria de fiecare dată. Și deși l-am luat în brațe mereu, i-am tot explicat ce se întâmplă, nu reușea să depășească această teamă a lui. Dar într-o zi, când iar s-a speriat, mi-a venit ideea să facem schimb de roluri. Îi spun: „Hai să ne imaginăm că eu sunt copilul care se sperie și tu ești mama care îl liniștește.” El, cu un zâmbet larg, zice: „Da, hai”. Și eu m-am prefăcut speriată, iar el mă liniștea cu ceea ce îi spuneam eu lui de fiecare dată. I-a plăcut atât de mult încât a vrut să ne jucăm iar și iar, până a depășit frica pe care o avea. Și vreau să spun că acum nu mai are nici o problemă cu zgomotul respectiv, nu-l mai sperie.

În altă zi, în timp ce ne jucam, mi-a venit altă idee. I-am propus să ne jucăm de-a oamenii care merg pe stradă, se împiedică și cad. A fost de acord imediat. Eu mergeam, mă prefăceam că mă împiedic și cădeam foarte teatral, iar el râdea în hohote. Și m-a pus să repet jocul la nesfârșit, timp în care el se distra nevoie mare. Am vrut să fac jocul acesta pentru că el, ca toți copiii de vârsta lui, se împiedica foarte des, și de fiecare dată începea să plângă, chiar dacă nu se lovea tare. Iar eu, de multe ori îl certam că nu-i atent sau că murdărește pantalonii. Și din cauza asta, parcă se împiedica și mai des. Dar după ce am făcut jocul, și în felul acesta i-am dat impresia că e ceva normal să te împiedici, nu s-a mai întâmplat așa des. Iar atunci când a făcut-o, nu s-a mai pus pe scâncit, cum făcea de obicei.

Nu mă lungesc mai mult, deși exemple despre cum am pus în practică ideile din această carte ar mai fi o grămadă. De aceea, v-o recomand din tot sufletul. Mie mi-a dat idei noi despre cum aș putea să mă mai joc împreună cu băiețelul nostru, și timpul petrecut împreună a devenit mult mai plăcut. Ca să nu mai spun că lui îi plac atât de mult jocurile de acest gen, încât, la aproape 3 anișori, deja vine cu idei noi: „Mami, hai să ne imaginăm că tu ești copilul care vrea o jucărie, iar eu sunt mama care spune că nu se poate, că nu avem bănuți.” Și altele asemănătoare, ori de câte ori este frustrat de ceva. Exact cum spune autorul, simte nevoia ca din când în când, să dețină și el puterea, nu doar eu.

P. S.: Voi ce jocuri mai jucați?

Pace și bucurie sfântă!

Alina-Nicoleta

Vezi și: Jocul, modalitate de comunicare

About Alina-Nicoleta

Sunt soție, mamă, preoteasă și le împlinesc pe toate după putere, cu ajutorul lui Dumnezeu! „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește.” (Fil. 4,13)
Acest articol a fost publicat în Crâmpeie de gânduri, Familiei Contemporane, Ne jucăm împreună și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Inversarea rolurilor

  1. Adelina spune:

    Da, Alina dragă,copii simt nevoia să fie luati în serios,nu numai să fie „dădăciți” sau mângâiați,de aceea inversarea rolurilor le cade bine și chiar vindecă.
    Vă îmbrățișez cu drag pe toți,sărut-mâna părintelui!…pe curând…

    • Asa este, d-na Adelina. Din pacate, uneori uitam ca si ei sunt oameni, cu nevoi si neputinte, ca si noi, si trebuie sa-i tratam cu respect si intelegere. Din fericire, Dumnezeu ne scoate in cale oameni, carti, articole, care sa ne aminteasca acest lucru.🙂
      Va multumim pentru ganduri si va imbratisam si noi, intreit.🙂
      Pace si bucurie!

  2. Pingback: Iubirea conditionata si pedepsele | ProsAnthropos…

Spune ce părere ai

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s